1 S-a dus pe malul celălalt al mării, în regiunea gherasenilor.
2 Imediat după ce a coborât din barcă a întâlnit un om care avea un duh necurat.
3 Omul acesta locuia în morminte şi nimeni n-a putut să-l ţină legat nici măcar cu lanţuri –
4 fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe de mâini şi de picioare, dar rupsese şi făcuse bucăţi lanţurile şi cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni.
5 Toată noaptea şi toată ziua stătea prin morminte sau rătăcea prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre.
6 Când L-a văzut pe Isus, încă de la distanţă, a alergat, I s-a închinat
7 şi a strigat: „Ce vrei de la mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei pedepsi!”
8 (A zis aşa pentru că Isus îi spusese: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!”)
9 Isus l-a întrebat: „Cum te cheamă?” El I-a răspuns: „Legiune”, pentru că suntem mulţi.”
10 L-a rugat mult pe Isus să nu-l trimită afară din regiunea aceea.
11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12 Duhul necurat L-a rugat pe Isus: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să putem intra în ei!”
13 Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci – şi turma (cam două mii de porci) s-a repezit pe povârniş în jos şi s-a înecat în mare.
14 Păzitorii porcilor au fugit şi au anunţat acest lucru în cetate şi în împrejurimile ei – şi oamenii au venit să vadă ce se întâmplase.
15 Când au ajuns la Isus l-au văzut pe cel care fusese demonizat stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă – el, cel care fusese posedat de legiunea de demoni – şi li s-a făcut frică.
16 Cei care văzuseră cele întâmplate cu demonizatul şi cu porcii le-au povestit totul în amănunţime.
17 Atunci, ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.
18 Pe când Se suia în barcă, cel care fusese demonizat L-a rugat să-l lase să vină cu El,
19 dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a spus: „Du-te acasă, la familia ta, şi spune-le tot ce a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut îndurare faţă de tine!”
20 El a plecat şi a început să predice prin Decapole despre tot ce făcuse Isus pentru el – şi toţi se mirau.
21 Isus a traversat din nou marea cu barca şi când a ajuns pe celălalt mal, s-a adunat la El o mare mulţime, acolo, pe malul mării.
22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe care-l chema Iair, a căzut la picioarele Lui
23 şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea – şi ea va fi salvată şi va trăi!”
24 Isus a plecat cu el.L-a urmat o mare mulţime şi toţi se înghesuiau în jurul Lui, din toate părţile.
25 O femeie, care suferea de doisprezece ani de o scurgere de sânge
26 (care îndurase multe din partea multor medici şi-şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, pentru că, din contră, se îmbolnăvise şi mai rău)
27 auzise despre Isus şi a venit prin mulţime, prin spate, şi I-a atins haina,
28 pentru că îşi zicea: „Dacă aş atinge măcar haina Lui, aş fi vindecată!”
29 Imediat scurgerea s-a oprit şi ea a simţit că se vindecase de boala ei.
30 Isus Şi-a dat seama imediat că ieşise putere din El, aşa că s-a întors în mijlocul mulţimii şi a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”
31 Ucenicii I-au răspuns: „Nu vezi că mulţimea se îmbulzeşte din toate părţile?! Cum de întrebi: „Cine M-a atins?”?!”
32 Isus, însă, a privit în jur şi a văzut-o pe cea care făcuse aceasta,
33 iar femeia, plină de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul.
34 Isus i-a zis: „Femeie, credinţa ta te-a vindecat! Du-te liniştită şi fii vindecată de boala ta!”
35 În timp ce El încă vorbea, au venit şi l-au anunţat pe conducătorul sinagogii: „Fiica ta a murit; de ce să-L mai necăjeşti pe Învăţător?”
36 Însă Isus a auzit ce spuneau ei, dar nu le-a dat atenţie, ci a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!”
37 N-a permis nimănui să-L urmeze în afară de Petru, Iacov şi Ioan (fratele lui Iacov).
38 A intrat în casa conducătorului sinagogii şi a văzut acolo larmă, plâns şi bocete multe –
39 şi le-a zis: „De ce plângeţi şi faceţi atâta larmă? Copilul n-a murit, ci doarme.”
40 Ei au râs de El. Isus, însă, i-a scos pe toţi afară, apoi i-a luat pe părinţii copilului şi pe cei care veniseră cu El şi a intrat în camera unde era copilul.
41 A prins copilul de mână şi i-a zis: „Talitha koum!”, care tradus înseamnă: „Fetiţo, ţie îţi vorbesc, scoală-te!”
42 Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă (avea doisprezece ani).
43 El le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva de mâncare.