1 Isus a plecat de acolo şi s-a dus în oraşul de unde era El. Ucenicii Lui L-au urmat.
2 În ziua de Sabat a început să dea învăţătură în sinagogă. L-au auzit mulţi oameni – şi au rămas uimiţi. Ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?
3 Oare nu este acesta tâmplarul, Fiul Mariei şi fratele lui Iacov, Ioan, Iuda şi Simon? Şi oare nu locuiesc surorile Lui aici, printre noi?” Şi astfel ei L-au respins.
4 Isus le-a zis: „Un profet nu este respectat în oraşul lui, între rudele lui sau în familia lui.”
5 N-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat –
6 şi a fost foarte mirat de lipsa lor de credinţă.S-a dus apoi prin satele din jur, să dea învăţătură.
7 I-a chemat pe cei doisprezece şi i-a trimis doi câte doi, dându-le şi autoritate asupra duhurilor necurate.
8 Le-a poruncit ca, în afară de toiag, să nu ia nimic cu ei – nici pâine, nici traistă, nici bani –,
9 ci să se încalţe cu sandale şi să nu-şi ia două cămăşi.
10 Le-a zis: „Când intraţi undeva într-o casă, să rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.
11 Dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi, drept mărturie împotriva lor, să vă scuturaţi chiar şi praful care vi s-a adunat pe picioare.”
12 Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască,
13 au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu ulei şi i-au vindecat.
14 Regele Irod a auzit despre El (pentru că numele Lui devenise cunoscut) şi a zis că Ioan Botezătorul a înviat dintre cei morţi – şi de aceea lucrează aceste puteri prin El
15 (alţii ziceau că El este Ilie, iar alţii că este un profet ca unul dintre profeţii din trecut,
16 dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan, cel pe care l-am decapitat, acela a fost înviat!”)
17 – pentru că Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l închisese. Făcuse aceasta din cauza Irodiadei – fosta soţie a lui Filip, fratele lui Irod – cu care Irod era acum căsătorit.
18 Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis să fii căsătorit cu soţia fratelui tău!”
19 Irodiada îl duşmănea din acest motiv şi vroia să-l omoare, dar nu putea,
20 pentru că Irod se temea de Ioan, fiindcă ştia că este un bărbat drept şi sfânt, îl proteja şi, deşi îl asculta cu multă surprindere şi nelinişte, îi plăcea totuşi să-l asculte.
21 A venit însă un moment favorabil, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod. El a dat atunci un banchet la care au fost invitaţi demnitarii lui, ofiţeri şi oameni de seamă din Galileea.
22 Fiica Irodiadei a venit şi a dansat – şi lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: „Cere-mi orice vrei şi-ţi voi da!”
23 Şi a jurat că-i va da orice-i va cere, „…până la o jumătate din regatul meu!”
24 Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei: „Ce să cer?” Mama ei i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul!”
25 Ea a intrat imediat înăuntru şi i-a cerut regelui: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
26 Regele s-a întristat foarte tare, pentru că, din cauza jurămintelor făcute în faţa invitaţilor, nu putea s-o refuze.
27 A trimis imediat poruncă să-i fie adus capul lui Ioan Botezătorul. Ioan a fost decapitat în închisoare,
28 iar capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.
29 Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit şi au luat trupul lui Ioan – şi l-au înmormântat.
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.
31 Isus le-a zis: „Haideţi să mergem într-un loc singuratic, ca să vă odihniţi puţin!” – pentru că tot timpul erau oameni care veneau şi plecau, şi ei n-avuseseră timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat deci cu barca, doar ei, într-un loc singuratic.
33 Însă mulţi oameni i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că din toate cetăţile au alergat pe jos (pe mal) până acolo – şi au venit la ei.
34 Când a ajuns şi El, a văzut mulţimea mare de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile care n-au păstor. A început deci să-i înveţe multe lucruri.
35 Se făcuse deja foarte târziu, aşa că ucenicii au venit la El şi I-au zis: „Acesta este un loc singuratic şi este foarte târziu;
36 lasă-i să plece, ca să meargă prin împrejurimi şi prin sate să-şi cumpere ceva de mâncare.”
37 Isus le-a răspuns: „Daţi-le voi de mâncare!” Ei au zis: „Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?”
38 Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!” După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: „Cinci – şi doi peşti.”
39 Isus le-a poruncit să se aşeze toţi pe iarbă, grupuri-grupuri.
40 Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.
41 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a rostit binecuvântarea, a rupt pâinile în bucăţi şi le-a dat ucenicilor Lui, ca să le dea oamenilor de mâncare – şi a împărţit tuturor şi cei doi peşti.
42 Au mâncat toţi până s-au săturat
43 şi au adunat şi douăsprezece coşuri pline cu ceea ce rămăsese din pâini şi din peşti.
44 Cei care mâncaseră pâinile erau cam cinci mii de bărbaţi.
45 Apoi Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să se urce imediat în barcă şi să meargă înaintea Lui pe malul celălalt, la Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimilor.
46 După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, s-a dus pe munte să se roage.
47 Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe mal.
48 A văzut că ei se chinuiau cu vâslitul, pentru că aveau vântul din faţă, şi, cam între trei şi şase dimineaţa, s-a dus la ei mergând pe mare; vroia să treacă pe lângă ei.
49 Când L-au văzut mergând pe mare, au crezut că este o stafie şi au ţipat,
50 pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut. Imediat însă Isus a vorbit cu ei: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeţi!”
51 S-a urcat la ei în barcă – iar vântul a stat. Ei s-au mirat foarte tare,
52 pentru că nu fuseseră în stare să înţeleagă ce anume s-a întâmplat cu pâinile.
53 Au traversat pe celălalt mal, în regiunea dinspre Ghenezaret, şi au ancorat acolo.
54 Imediat după ce a coborât din barcă, oamenii din regiunea aceea L-au recunoscut
55 şi au alergat de peste tot acolo unde auziseră că se afla El, aducându-i împreună cu ei, pe tărgi, şi pe cei bolnavi.
56 Şi oriunde mergea – în sate, în cetăţi, pe câmpuri – îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase să-I atingă măcar marginea hainei – şi toţi cei care-L atingeau se vindecau.