1 În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime – şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:
2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine aici fără să aibă de mâncare,
3 iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor cădea de oboseală pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.”
4 Ucenicii I-au răspuns: „Aici este un loc pustiu; de unde s-ar putea găsi destulă mâncare pentru atâţia oameni?”
5 Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Ei I-au răspuns: „Şapte.”
6 El a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ, apoi a luat cele şapte pâini, a rostit binecuvântarea, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Lui, pentru ca aceştia să le împartă mulţimii, iar ei le-au împărţit.
7 Aveau şi câţiva peştişori – i-a binecuvântat şi li i-a dat şi pe aceştia.
8 Au mâncat, s-au săturat şi au umplut şi şapte coşuri cu ceea ce rămăsese.
9 (Cei care mâncaseră erau cam patru mii de bărbaţi.) Apoi Isus i-a lăsat să plece,
10 iar El S-a suit îndată în barcă, împreună cu ucenicii Lui, şi s-au îndreptat spre regiunile Dalmanutei.
11 Au venit la El fariseii şi au început să stea de vorbă cu El. I-au cerut să le arate un semn din ceruri, încercând prin aceasta să-L prindă în cursă.
12 Isus a oftat adânc în Sine şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Vă spun într-adevăr că acestei generaţii Dumnezeu nu-i va da nici un semn.”
13 I-a lăsat, S-a suit în barcă şi s-a dus pe celălalt mal.
14 Ucenicii uitaseră să ia pâini – şi nu aveau nici măcar o pâine cu ei în barcă.
15 Isus le-a poruncit: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!”
16 Ei au început să vorbească unii cu alţii: „N-avem pâine!”
17 Isus ştia despre ce vorbesc ei, aşa că le-a zis: „De ce vorbiţi între voi despre faptul că n-aveţi pâine? Nu gândiţi? Nici nu vă daţi seama? Nu sunteţi în stare să înţelegeţi?
18 Nu vedeţi, cu toate că aveţi ochi? Şi, cu toate că aveţi urechi, nu auziţi? Ia amintiţi-vă,
19 atunci când cu acele cinci pâini s-au hrănit cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu ceea ce a rămas aţi strâns?” Ei au răspuns: „Douăsprezece.”
20 „Dar atunci când cu şapte pâini s-au hrănit patru mii, câte coşuri aţi strâns cu ceea ce a rămas?” Ei au răspuns: „Şapte.”
21 Şi El le-a zis: „Încă nu vă daţi seama?”
22 S-a dus la Betsaida, iar acolo I-au adus un orb, ca să-l atingă.
23 Isus a luat orbul de mână şi l-a dus afară din sat. A pus salivă pe ochii lui, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”
24 Omul a privit şi i-a răspuns: „Văd oameni, dar seamănă cu nişte copaci care umblă.”
25 Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii lui, iar omul a văzut atunci limpede – i-a revenit vederea şi acum vedea totul clar.
26 Isus l-a trimis acasă spunându-i: „Să nu intri prin sat!”
27 Isus şi ucenicii Lui s-au îndreptat către satele care ţin de Cezareea lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”
28 Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, alţii zic că eşti unul dintre profeţi.”
29 Isus a continuat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Cristosul!”
30 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui despre El.
31 Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de bătrânii poporului, de conducătorii preoţilor şi de învăţătorii Legii, să fie omorât, iar a treia zi să învie.
32 Le-a vorbit deschis despre aceasta. Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre,
33 însă Isus s-a întors, i-a privit pe ucenici şi l-a mustrat pe Petru: „Pleacă, Satan, pentru că tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la ale oamenilor!”
34 A chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi a început să le vorbească: „Dacă vrea cineva să Mă urmeze, trebuie să renunţe la a mai urmări împlinirea propriilor lui dorinţe, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze,
35 pentru că cel care vrea să-şi salveze viaţa şi-o va cheltui în zadar, dar cel care-şi va cheltui viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, chiar până la moarte, acela şi-o va salva.
36 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde viaţa?
37 Sau, ce poate da un om în schimbul vieţii sale?
38 Iar de cel căruia îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie lipsită de credincioşie şi păcătoasă, de acela şi Fiului Omului Îi va fi ruşine când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.