1 Şi le-a zis: „Vă spun, într-adevăr, că sunt câţiva aici care nu vor muri până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”
2 După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus pe un munte înalt (doar ei singuri).
3 Acolo Şi-a schimbat înfăţişarea în faţa lor, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un nălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă;
4 de asemenea, i-au văzut pe Ilie şi pe Moise stând de vorbă cu Isus.
5 Petru I-a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.”
6 Nu ştia ce să zică, pentru că fuseseră cuprinşi de teamă.
7 Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit o voce: „Acesta este Fiul Meu pe care-L iubesc – ascultaţi-L!”
8 Ei s-au uitat imediat în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus şi de ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până când Fiul Omului nu va învia dintre cei morţi.
10 Ei au respectat porunca Lui, dar au început să se întrebe: „Ce înseamnă „înviere dintre cei morţi”?”
11 Şi L-au întrebat: „Din ce cauză spun învăţătorii Legii că trebuie să vină mai întâi Ilie?”
12 El le-a răspuns: „Într-adevăr, Ilie vine primul, pentru a pregăti toate lucrurile; totuşi, cum de spun Scripturile că Fiul Omului va suferi mult şi se vor purta rău cu El?
13 Însă Eu vă spun nu numai că Ilie a venit, dar şi că ei au făcut cu el tot ce-au vrut, aşa cum este scris despre el.”
14 Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte învăţători ai Legii care discutau aprins cu ei.
15 Imediat toată mulţimea L-a văzut – şi au rămas uluiţi. Au alergat la El şi L-au salutat.
16 El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?”
17 Un om din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, pentru că are în el un duh rău şi nu poate vorbi.
18 Când îl prinde, îl trânteşte la pământ în convulsii şi copilul face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte cu totul. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.”
19 Isus i-a răspuns: „Cât de necredincioşi sunteţi! Cât mai trebuie oare să stau cu voi? Până când să mai am răbdare cu voi? Aduceţi-l la Mine!”
20 L-au adus la El şi imediat ce duhul L-a văzut pe Isus, l-a trântit la pământ pe copil, care se rostogolea în convulsii şi făcea spume la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl copilului: „De câtă vreme i se întâmplă aşa?” El I-a răspuns: „Din copilărie.
22 Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare… Dar, dacă poţi, ai milă de noi!”
23 Isus i-a răspuns: „Dacă poţi”… Totul este posibil pentru cel care crede!”
24 Imediat tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută-mă să-mi înving necredinţa!”
25 Când Isus a văzut că mulţimea se îngrămădea tot mai mult, a poruncit duhului necurat: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!”
26 Duhul a strigat, i-a provocat copilului convulsii puternice şi apoi a ieşit. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că murise.
27 Isus însă l-a prins de mână şi l-a ridicat – şi copilul s-a ridicat în picioare.
28 Când a intrat în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”
29 El le-a zis: „Pe demonii de acest fel nimeni nu-i poate face să iasă decât cu ajutorul rugăciunii.”
30 De acolo au plecat prin Galileea – dar Isus nu vroia să ştie nimeni unde se află,
31 pentru că îi învăţa pe ucenici: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor, iar ei Îl vor omorî, însă a treia zi după ce-L vor fi omorât va învia.”
32 Dar ei n-au înţeles ce le spunea El – şi se temeau să-L întrebe.
33 După ce au ajuns în Capernaum, pe când se aflau în casă, i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?”
34 Însă ei tăceau, pentru că pe drum purtaseră o dispută cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.
35 Isus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: „Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.”
36 A luat un copil, l-a aşezat în mijlocul lor şi, îmbrăţişându-l, le-a spus:
37 „Cel care primeşte pe vreunul dintre aceşti copii de dragul Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte de fapt pe Cel care M-a trimis pe Mine.”
38 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni pe baza Numelui Tău – şi nu l-am mai lăsat s-o facă, pentru că nu ne urma.”
39 Dar Isus a zis: „Nu-l opriţi, pentru că nimeni care face minuni pe baza Numelui Meu nu va putea ca imediat după aceea să spună lucruri rele despre Mine, insultându-Mă.
40 Cel care nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Iar cel care vă dă un pahar de apă pentru că sunteţi ai lui Cristos – vă spun adevărul! – nu-şi va pierde răsplata.
42 Însă pentru cel care ar împinge pe vreunul dintre aceşti micuţi să-şi piardă credinţa în Mine, ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră de moară – din cele mari – şi să fie aruncat în mare.
43 Dacă mâna ta te împinge să cazi în păcat, taie-o, pentru că este mai bine pentru tine să intri în viaţă infirm, decât să ai două mâini şi să mergi în iad, în focul care nu se stinge.
44 
45 Şi dacă piciorul tău te împinge să cazi în păcat, taie-l, pentru că este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, dar să fii aruncat în iad.
46 
47 De asemenea, dacă ochiul tău te împinge să-ţi pierzi credinţa, scoate-l, pentru că este mai bine pentru tine să ai un singur ochi, dar să intri în Împărăţia lui Dumnezeu, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în iad,
48 unde viermele nu moare şi focul nu se stinge.
49 Orice om va fi sărat cu foc.
50 Sarea este bună; dar dacă ea îşi pierde gustul, prin ce o veţi face să şi-l recapete iarăşi? Să aveţi deci sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”