1 În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea împreună cu ucenicii Săi printre lanurile de grâu. Ucenicii erau flămânzi, aşa că au început să culeagă spice de grâu şi să le mănînce boabele.
2 I-au văzut însă fariseii, care I-au zis atunci lui Isus: „Ceea ce fac ucenicii Tăi nu este permis în ziua de Sabat!”
3 Isus le-a răspuns: „N-aţi citit ce a făcut David atunci când el şi cei care erau împreună cu el au flămânzit?
4 Au intrat în Casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinea închinată lui Dumnezeu, pâine pe care nici el şi nici cei care erau cu el nu aveau voie s-o mănânce, ci doar preoţii.
5 Şi n-aţi citit în Lege că în ziua de Sabat preoţii încalcă Sabatul în Templu, şi totuşi nu sunt vinovaţi?
6 Iar Eu vă spun că aici se găseşte Cineva mai mare decât Templul!
7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Nu vă cer să aduceţi jertfe, ci să aveţi îndurare unii faţă de alţii!”, n-aţi fi condamnat nişte oameni nevinovaţi!
8 Fiul Omului este Domn şi peste Sabat!”
9 A intrat în sinagoga lor
10 şi acolo a văzut un om care avea o mână deformată şi paralizată. Atunci ei, pentru că vroiau să-L acuze, L-au întrebat: „Este permis să vindeci în ziua de Sabat?”
11 Însă Isus le-a răspuns: „Există printre voi vreun om care, dacă-i cade într-o groapă în ziua de Sabat singura oaie pe care o are, n-o va scoate afară?
12 Şi cu cât este mai de valoare un om decât o oaie! Aşa că este permis să faci bine în ziua de Sabat!”
13 Apoi a zis acelui om: „Întinde-ţi mâna!” – şi mâna lui a devenit la fel de sănătoasă ca şi cealaltă.
14 Atunci fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit împreună împotriva Lui, plănuind cum să-L omoare.
15 Însă Isus ştia ce fac ei şi a plecat de acolo. După El mergeau mulţimi mari, iar El îi vindeca pe toţi,
16 însă le poruncea să nu-L dea în vileag.
17 S-a împlinit astfel profeţia lui Isaia:
18 Acesta este Sclavul Meu, Cel pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, Cel de care Îmi place! Voi pune peste El Duhul Meu – şi El va face cunoscută naţiunilor dreptatea Mea.
19 Nu se va certa, nu va striga şi nimeni nu-I va auzi vocea pe străzi.
20 Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care mai fumegă încă, până când nu va face să triumfe dreptatea!
21 În El îşi vor pune naţiunile speranţa!
22 Apoi a fost adus la El un demonizat orb şi mut. Isus l-a vindecat, aşa încât omul a putut vorbi şi vedea.
23 Mulţimile s-au mirat foarte tare şi au început să se întrebe: „Oare nu cumva este Acesta Fiul lui David?”
24 Însă când fariseii au auzit acest lucru au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul conducătorului demonilor, Beelzebul!”
25 Dar Isus ştia ce gândeau ei, aşa că le-a spus: „Orice împărăţie, orice cetate sau orice casă divizată împotriva ei înseşi nu va rezista, ci va fi distrusă.
26 Aşadar, dacă Satan l-ar scoate afară pe Satan, înseamnă că împărăţia lui ar fi divizată împotriva ei înseşi, deci s-ar destrăma!
27 Iar dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, cei care vă urmează pe voi cu ajutorul cui îi scot? Aşa că ceea ce fac ei dovedeşte că acuzaţia pe care Mi-o aduceţi voi este neîntemeiată!
28 Dacă, însă, Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!
29 Nimeni nu poate să spargă casa unui om puternic şi să-i fure lucrurile decât după ce l-a legat! Abia atunci îi poate jefui casa.
30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte.
31 De aceea vă spun că oamenilor li se va ierta orice păcat sau orice blasfemie, în afară de blasfemia împotriva Duhului Sfânt.
32 Deci, dacă cineva va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar dacă va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în această eră, nici în cea viitoare.
33 Dacă pomul face roade bune consideraţi pomul bun, iar dacă face roade rele îl consideraţi rău, pentru că un pom este recunoscut după rodul său.
34 Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, dacă sunteţi răi?! Pentru că gura vorbeşte din lucrurile de care este plină inima!
35 Omul bun va scoate lucruri bune din tezaurul inimii lui, dar omul rău va scoate lucruri rele, pentru că inima lui este rea.
36 Dar vă spun că în ziua judecăţii oamenii vor avea de dat socoteală pentru orice cuvânt neglijent pe care l-au rostit.
37 Pentru că pe baza cuvintelor tale vei fi ori achitat, ori condamnat.
38 Unii dintre învăţătorii Legii şi dintre farisei I-au spus: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn din partea Ta!”
39 Însă Isus le-a răspuns: „Această generaţie rea şi lipsită de credincioşie doreşte un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona:
40 aşa cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele acelui peşte uriaş, la fel va sta şi Fiul Omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
41 În ziua judecăţii, oamenii din Ninive vor condamna această generaţie, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici se află Cineva mai mare decât Iona.
42 De asemenea, şi împărăteasa din sud, din Seba, va condamna în ziua judecăţii generaţia aceasta, pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să asculte învăţăturile înţelepte ale lui Solomon, iar aici se află Cineva mai mare decât Solomon.
43 După ce iese afară dintr-un om, duhul necurat rătăceşte prin locuri pustii, lipsite de apă, căutând un loc unde să se odihnească, dar nu găseşte.
44 Atunci îşi spune: „Mă voi întoarce în casa din care am plecat.” Şi când vine o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci mai ia cu el încă alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi se stabilesc toate acolo, iar această din urmă stare a omului respectiv este mai rea decât fusese cea dinainte. Tot aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea.”
46 În timp ce El încă vorbea, au venit acolo mama şi fraţii Lui. Ei erau afară şi încercau să ajungă să vorbească cu El,
47 aşa că L-au anunţat: „Mama şi fraţii Tăi se află afară şi vor să vorbească cu Tine.”
48 Isus a răspuns: „Cine este mama Mea? Şi cine sunt fraţii Mei?”
49 Apoi a arătat spre ucenicii Lui şi a zis: „Aceştia sunt mama Mea şi fraţii Mei,
50 pentru că oricine îndeplineşte voia Tatălui Meu care este în ceruri Îmi este frate, soră şi mamă.”