1 Dis-de-dimineaţă, conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus şi au plănuit cum să-L omoare.
2 L-au legat şi L-au dus să-L dea în mâinile lui Pilat, guvernatorul roman.
3 Lui Iuda, trădătorul Lui, i-a părut rău când a văzut că Isus fusese condamnat la moarte şi s-a dus cu cei treizeci de arginţi la conducătorii preoţilor şi la bătrâni şi i-a dat înapoi,
4 zicând: „Am păcătuit, pentru că am trădat un om nevinovat – şi acum va fi omorât!” Ei i-au răspuns: „Şi ce-are a face cu noi acest lucru? Treaba ta!”
5 El a aruncat arginţii în Templu şi apoi s-a dus şi s-a spânzurat.
6 Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este permis ca aceşti bani să fie puşi în trezoreria Templului, pentru că sunt preţ de sânge.”
7 S-au sfătuit şi au cumpărat cu ei Ogorul olarului cu scopul de a face din el un loc pentru îngroparea străinilor.
8 Acesta este motivul pentru care acelui ogor i se zice „ogorul sângelui” până în ziua de astăzi.
9 Atunci s-au împlinit cuvintele rostite de profetul Ieremia: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul pus pe el de către poporul Israel,
10 şi i-au dat pe Ogorul olarului, după cum mi-a poruncit Domnul.
11 Isus a fost adus, deci, înaintea guvernatorului, iar acesta a încercat să afle adevărul de la El şi L-a întrebat: „Eşti Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Aşa cum spui.”
12 Dar nu a răspuns nimic acuzaţiilor pe care I le aduceau conducătorii preoţilor şi bătrânii.
13 Atunci Pilat I-a zis: „Nu auzi tot ce spun ei ca mărturie împotriva Ta?”
14 Dar Isus n-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.
15 Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare de Paşte să elibereze pe unul dintre deţinuţi – pe oricare-l cerea mulţimea.
16 Avea atunci un deţinut notoriu, pe care-l chema Isus Baraba.
17 Aşadar, când s-a adunat mulţimea, Pilat i-a întrebat: „Pe cine vreţi să vă eliberez, pe Isus Baraba sau pe Isus cel numit Cristos?”
18 (Pilat ştia că din invidie Îl dăduseră în mâinile lui.
19 Mai mult, în timp ce Pilat era aşezat pe tronul de judecător, soţia lui îi trimisese următorul mesaj: „Să nu ai nimic de-a face cu acel om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!”)
20 Conducătorii preoţilor şi bătrânii convinseseră mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.
21 Deci, atunci când guvernatorul i-a întrebat: „Pe care dintre aceştia doi să vi-l eliberez?”, ei au răspuns: „Pe Baraba!”
22 Pilat a continuat: „Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?” Ei au răspuns cu toţii: „Să fie răstignit!”
23 El i-a întrebat: „De ce? Ce rău a făcut?” Însă ei strigau şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că se poate stârni o răscoală, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând: „Eu sunt nevinovat de moartea acestui om! Este responsabilitatea voastră!”
25 Tot poporul i-a răspuns: „Responsabilitatea pentru moartea Lui să ne revină nouă şi copiilor noştri!”
26 Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.
27 Când soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în fortăreaţa romană (unde locuia guvernatorul), întreaga companie s-a adunat în jurul Lui.
28 L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie,
29 au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap, I-au dat o trestie în mâna dreaptă şi au îngenuncheat înaintea Lui, în bătaie de joc, zicând: „Să trăieşti, Rege al iudeilor!”
30 Şi Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau cu ea peste cap.
31 După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de mantie şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui, apoi L-au dus să-L răstignească.
32 Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat să ducă crucea lui Isus.
33 Au mers la locul numit Golgota, loc căruia i se mai zice şi „locul craniului”.
34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.
35 După ce L-au răstignit, şi-au împărţit între ei hainele Lui, trăgând la sorţi.
36 S-au aşezat apoi acolo, ca să-L păzească.
37 Îi puseseră deasupra capului o inscripţie cu acuzaţia adusă împotriva Lui: „Acesta este Isus, Regele iudeilor.”
38 Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.
39 Cei care treceau pe acolo Îl ocărau, clătinau din cap
40 şi ziceau: „Tu, Cel care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, şi dă-Te jos de pe cruce!”
41 Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, învăţătorii Legii şi bătrânii:
42 „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu se poate salva! Doar este Regele lui Israel – să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!
43 Şi-a pus încrederea în Dumnezeu – să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea, pentru că a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu”!”
44 La fel Îl insultau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.
45 De la douăsprezece şi până la trei după-amiază s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46 Pe la trei, Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, care înseamnă Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
47 Cei care stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Îl strigă pe Ilie!”
48 Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete pe care l-a umplut cu vin acru, apoi l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea.
49 Ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!”
50 Isus a strigat din nou cu voce tare şi apoi a murit.
51 Atunci perdeaua care era înăuntrul Templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale oamenilor lui Dumnezeu care muriseră au înviat,
53 au ieşit din morminte şi, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.
54 Centurionul şi cei care erau cu El şi-L păzeau pe Isus au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”
55 Acolo erau şi multe femei care stăteau şi priveau de departe – cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea şi Îl slujiseră.
56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iosif – şi mama fiilor lui Zebedei.
57 Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, pe care îl chema Iosif şi care fusese şi el ucenic al lui Isus.
58 El s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să-i fie dat.
59 Iosif a luat trupul şi L-a înfăşurat în pânză de in curată,
60 apoi L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă, şi, după ce a rostogolit o piatră mare la uşa mormântului, a plecat.
61 Acolo erau şi Maria Magdalena şi cealaltă Marie, aşezate înaintea mormântului.
62 A doua zi (care era după ziua pregătirii pentru sărbătoare), conducătorii preoţilor şi fariseii s-au dus împreună la Pilat
63 şi i-au zis: „Stăpâne, ne-am amintit că înşelătorul acela, pe când trăia, a zis: „După trei zile voi învia.”
64 Aşadar porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!”, pentru că această ultimă înşelăciune ar fi mai rea decât prima!”
65 Pilat le-a zis: „Luaţi o gardă şi duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi.”
66 Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, punând sigiliu pe piatră şi lăsând garda acolo.