10
Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer îmbrăcat într-un nor şi având deasupra capului un curcubeu. Faţa lui era ca soarele, picioarele îi erau ca nişte stâlpi de foc
şi în mână avea un sul mic, care era deschis. Şi-a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat
şi a strigat cu voce puternică, asemănătoare răgetului de leu. Când a strigat, s-au auzit cele şapte tunete,
iar când s-au auzit ele am fost gata să scriu, însă din cer am auzit o voce care mi-a spus: „Sigilează ceea ce au spus cele şapte tunete – şi nu scrie!”
Îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer
şi a jurat pe Cel care trăieşte veşnic, care a creat cerul şi ceea ce este în el, pământul şi ceea ce este pe el şi marea şi ceea ce este în ea că „timpul de aşteptare a trecut,
iar în zilele când al şaptelea înger va suna din trâmbiţă, se va împlini misterul lui Dumnezeu, aşa cum a anunţat El sclavilor Săi, profeţii”.
Vocea pe care am auzit-o din cer mi-a vorbit din nou: „Du-te şi ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare şi pe uscat!”
M-am dus la înger şi i-am cerut acel sul mic, iar el mi-a zis: „Ia-l şi mănâncă-l! Îţi va amărî stomacul, dar în gură îţi va fi dulce ca mierea.”
10 Am luat sulul din mâna îngerului şi l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am înghiţit, stomacul mi s-a făcut amar.
11 Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou despre multe popoare, naţiuni, limbi şi regi!”