1 Al cincilea înger a sunat. Am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ. I-a fost dată cheia de la intrarea în Adânc,
2 a deschis prăpastia adâncului şi din ea a ieşit fum ca fumul dintr-un cuptor mare. Soarele şi văzduhul s-au întunecat din cauza fumului din prăpastie.
3 Din fum au ieşit pe pământ lăcuste, cărora le-a fost dată o putere ca aceea pe care o au scorpionii pe pământ.
4 Li s-a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi şi nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunţile lor sigiliul lui Dumnezeu.
5 Li s-a permis să-i chinuiască timp de cinci luni, dar nu şi să-i omoare. Durerea pe care o provocau era ca durerea provocată de înţepătura unui scorpion.
6 În acele zile oamenii vor vrea să moară, dar nu vor putea. Vor căuta să moară, dar moartea va fugi de ei.
7 La înfăţişare, lăcustele erau ca nişte cai pregătiţi pentru luptă, iar pe capete aveau ceva ca nişte coroane de aur. Feţele lor semănau cu faţa omului,
8 părul le era ca de femeie, dinţii lor erau ca de leu,
9 piepturile lor erau acoperite cu ceva ca nişte platoşe de fier, iar zgomotul făcut de aripile lor era ca zgomotul multor care trase de cai care aleargă în bătălie.
10 Aveau cozi, ca scorpionii, şi gheare, iar puterea lor (de a le face rău oamenilor timp de cinci luni) le stătea în cozi.
11 Îl aveau ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este „Abadon”, iar în greacă este numit „Apolion”, care înseamnă „Distrugătorul”.
12 Primul necaz s-a terminat. Mai sunt încă două care urmează să vină.
13 Al şaselea înger a sunat. Din cele patru colţuri ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu s-a auzit o voce
14 care-i spunea celui de-al şaselea înger care avea trâmbiţă: „Eliberează-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare (Eufrat)!”
15 Cei patru îngeri au fost eliberaţi. Erau pregătiţi pentru ora, ziua, luna şi anul în care să ucidă a treia parte din omenire.
16 Numărul călăreţilor era de două sute de milioane. Am auzit numărul lor.
17 Astfel, am văzut cai în vedenie, iar cei care-i călăreau aveau platoşe roşii ca focul, albastre ca safirul şi galbene ca pucioasa. Capetele cailor erau ca şi capetele de lei, iar din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă.
18 Ca urmare a acestor trei necazuri a fost omorâtă a treia parte din omenire – din cauza focului, fumului şi pucioasei care ieşeau din gurile lor,
19 pentru că puterea cailor era în gurile şi în cozile lor, întrucât cozile lor aveau capete ca şerpii, şi cu ele făceau rău.
20 Oamenii care au mai rămas, care nu au fost omorâţi de aceste trei urgii, nu s-au pocăit de faptele lor: de a nu se mai închina demonilor şi idolilor făcuţi din aur, argint, bronz, piatră şi lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să meargă. Şi nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de magie, nici de imoralitate, nici de furturi.