1 Când Mielul a rupt al şaptelea sigiliu, în cer s-a făcut linişte timp de o jumătate de oră.
2 I-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu, iar lor li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Un alt înger, cu o cădelniţă de aur, s-a dus şi a stat la altar. Lui i-a fost dată multă tămâie, pentru a o aduce împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur care se află înaintea tronului.
4 Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinţilor, s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu.
5 Îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o cu foc de pe altar şi l-a aruncat pe pământ – şi au avut loc tunete, voci, fulgere de lumină şi cutremur.
6 Cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe erau gata să sune.
7 Primul a sunat. Pe pământ au fost aruncate gheaţă şi foc amestecat cu sânge. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor au fost arşi şi, de asemenea, a fost arsă toată iarba verde.
8 Al doilea înger a sunat. Ceva ca un munte mare arzând a fost aruncat în mare. A treia parte din mare s-a transformat în sânge,
9 a treia parte dintre creaturile vii ale mării au murit şi a treia parte dintre corăbii au fost distruse complet.
10 Al treilea înger a sunat. Din cer a căzut o stea mare, arzând ca o făclie – şi a căzut peste a treia parte din râuri şi din izvoarele de apă.
11 Numele stelei era: „Amărăciune”. A treia parte din ape s-au făcut amare şi mulţi oameni au murit din cauza apei (pentru că ea s-a făcut amară).
12 Al patrulea înger a sunat. Au fost lovite a treia parte din soare, a treia parte din lună şi a treia parte a stelelor, aşa încât o treime din ele s-a întunecat. A treia parte din zi era fără lumină şi, de asemenea, şi a treia parte din noapte.
13 M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura în înaltul cerului spunând cu voce puternică: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza sunetului celorlalte trâmbiţe, ale celorlalţi trei îngeri care urmează să sune!”