1 Am văzut când Mielul a rupt primul dintre cele şapte sigilii şi am auzit-o pe una dintre cele patru fiinţe vii spunând cu voce ca de tunet: „Vino!”
2 Am văzut un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană şi a venit ca un cuceritor – ca să fie victorios.
3 Când Mielul a rupt al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua fiinţă vie spunând: „Vino!”
4 A venit un cal roşu, iar celui care-l călărea i-a fost permis să ia pacea de pe pământ, aşa încât oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i-a fost dată o sabie mare.
5 Când Mielul a rupt al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia fiinţă vie spunând: „Vino!” Am văzut un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanţă.
6 Am auzit între cele patru fiinţe vii ceva care mi s-a părut ca o voce, spunând: „O măsură de grâu pentru un dinar! Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar nu stricaţi măslinii şi viile!”
7 Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei de-a patra fiinţe vii spunând: „Vino!”
8 Am văzut un cal verzui, iar pe cel care-l călărea îl chema „Moartea”. Îl urma „Locuinţa morţilor”. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului – să omoare cu sabia, cu foametea, cu epidemii şi cu ajutorul fiarelor sălbatice de pe pământ.
9 Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei pe care au depus-o.
10 Ei au strigat cu voce puternică: „Stăpâne sfânt şi adevărat, cât mai este până când îi vei judeca şi pedepsi pe locuitorii pământului pentru moartea noastră?”
11 Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă şi li s-a spus să continue să se odihnească încă puţin, până când numărul celor care sunt sclavi ca şi ei şi care urmează să fie omorâţi ca şi ei va fi completat.
12 Am văzut când Mielul a rupt al şaselea sigiliu – şi a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele,
13 iar stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum cad smochinele verzi când suflă un vânt puternic asupra smochinului.
14 Cerul a dispărut ca un sul înfăşurat şi toţi munţii şi toate insulele au fost mişcate de la locul lor.
15 Împăraţii pământului, oamenii de seamă, conducătorii militari, cei bogaţi, cei puternici, toţi sclavii şi toţi oamenii liberi s-au ascuns în peşteri şi între stâncile munţilor.
16 Le ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de prezenţa Celui care stă pe tron şi de mânia Mielului, pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor – şi cine poate rezista?!”