1 Urmăriţi iubirea şi râvniţi la darurile duhovniceşti, dar mai ales la acela de a profetiza. 2 Pentru că cel ce vorbeşte într’o limbă nu oamenilor le vorbeşte, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, dar el în duh grăieşte taine. 3 Dimpotrivă, cel ce profetizează le vorbeşte oamenilor: spre zidire, îndemn şi mângâiere. 4 Cel ce grăieşte într’o limbă, pe sine însuşi se zideşte; dar cel ce profetizează, zideşte Biserica. 5 Eu pe toţi vă vreau să grăiţi în limbi, dar cu mult mai mult să profetizaţi. Cel ce profetizează e mai mare
decât cel ce grăieşte’n limbi, în afară numai dacă acesta şi tălmăceşte, pentru ca Biserica să primească zidire.

6 Iar acum, fraţilor, dac’aş veni la voi grăind în limbi, de ce folos v’aş fi dacă nu vă vorbesc: fie’ntru descoperire, fie’ntru cunoştinţă, fie’ntru profeţie, fie’ntru învăţătură? 7 Căci aşa cum instrumentele muzicale – fie flaut, fie ţiteră: de nu vor scoate sunete deosebite, cum se va cunoaşte care este din flaut sau care este din ţiteră?; 8 şi dacă trâmbiţa va scoate un sunet fără semn, cine se va pregăti de război?, 9 aşa şi voi: Dacă prin limba voastră nu veţi scoate cuvânt lesne de’nţeles, cum se va cunoaşte ce-aţi grăit? Veţi vorbi în vânt. 10 În lume sunt nu ştiu câte feluri de limbi, dar nici una din ele nu-i fără semn. 11 Deci, dacă nu voi şti înţelesul semnului, eu voi fi barbar pentru cel ce vorbeşte, iar cel ce vorbeşte va fi barbar pentru mine. 12 Aşa şi voi, de vreme ce râvniţi la daruri duhovniceşti, căutaţi să le aveţi cu prisosinţă spre zidirea Bisericii.

13 De aceea, cel ce grăieşte într’o limbă să se roage ca să şi poată tălmăci. 14 Că dacă mă rog într’o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare. 15 Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. 16 Altfel, dacă tu vei binecuvânta cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă’n locul omului de rând, de vreme ce el nu ştie ce zici? 17 Căci tu, într’adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte. 18 Mulţumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi; 19 dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într’o limbă oarecare.

20 Fraţilor, nu fiţi copii în gândire; în răutate, da, fiţi prunci, dar în gândire fiţi desăvârşiţi. 21 În lege este scris: Grăi-voi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul. 22 Aşa că limbile sunt semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi; dar profeţia, nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi. 23 Deci, dacă Biserica toată s’ar aduna laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, oare nu vor zice că sunteţi nebuni? 24 Dar dacă toţi ar profetiza şi ar intra un necredincios sau un neştiutor, el este dovedit de toţi, judecat de toţi, 25 cele ascunse ale inimii lui se dau pe faţă şi astfel, căzând el cu faţa la pământ, I se va închina lui Dumnezeu mărturisind că Dumnezeu este într’adevăr întru voi.

26 Aşadar, fraţilor, ce trebuie făcut?: Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are o cântare, are o învăţătură, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire: toate spre zidire să se facă. 27 Dacă se grăieşte într’o limbă, să fie câte doi sau cel mult trei şi să grăiască pe rând, iar unul să tălmăcească; 28 iar dacă nu se află tălmăcitor, atunci să tacă’n Biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu. 29 Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.

30 Iar dacă altuia care şade i se va descoperi ceva, cel dintâi să tacă. 31 Fiindcă toţi puteţi profetiza, unul câte unul, aşa ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie. 32 Şi duhurile profeţilor li se supun profeţilor, 33 pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor, 34 femeile voastre să tacă’n adunările bisericeşti; fiindcă lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, aşa cum spune şi legea. 35 Iar dacă vor să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos ca femeile să vorbească’n Biserică. 36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu?, sau numai până la voi a ajuns? 37 Dacă i se pare cuiva că este profet sau om duhovnicesc, să recunoască faptul că ceea ce vă scriu eu e o poruncă a Domnului. 38 Dar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie!…

39 Prin urmare, fraţii mei, râvniţi a profetiza şi nu opriţi să se grăiască’n limbi; 40 dar toate să se facă’n cuviinţă şi după rânduială.