1 Şi a zis Domnul către Avram: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta Eu. 2 Şi Eu voi face din tine un neam mare; şi te voi binecuvânta şi-ţi voi mări numele şi tu vei fi izvor de binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi’ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului”.

4 Şi a plecat Avram, aşa cum îi zisese Domnul; cu el s’a dus şi Lot. Iar Avram era de şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. 5 Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile pe care le agonisiseră şi toţi oamenii pe care-i dobândiseră în Haran, şi au ieşit ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în ţara Canaan.

6 Şi Avram a străbătut ţara de-a lungul ei până la locul numit Sihem, până la stejarul Mamvri. Pe-atunci trăiau în ţara aceea Canaaneenii. 7 Şi Domnul i S’a arătat lui Avram şi i-a zis: „Ţara aceasta Eu o voi da seminţiei tale”. Şi acolo I-a zidit Avram un jertfelnic Domnului Care i Se arătase. 8 De acolo s’a strămutat în munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Hai la răsărit. Şi acolo I-a zidit Domnului un jertfelnic şi a chemat numele Domnului. 9 Apoi s’a ridicat Avram şi de acolo s’a îndreptat spre Negheb.

10 Şi’n ţară s’a făcut foamete şi Avram s’a coborât în Egipt ca să locuiască acolo, pentru că’n ţară se înteţise foametea. 11 Şi a fost că’n timp ce Avram se apropia să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: „Ştiu că eşti femeie frumoasă la chip. 12 De aceea, când te vor vedea, Egiptenii vor zice: Aceasta-i femeia lui!… Atunci pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. 13 Spune deci că-mi eşti soră, pentru ca de dragul trecerii tale să-mi fie mie bine şi datorită ţie să rămân în viaţă”. 14 Şi dacă a sosit Avram în Egipt, au văzut Egiptenii că femeia lui era foarte frumoasă. 15 Şi au văzut-o dregătorii lui Faraon şi au lăudat-o în faţa lui Faraon şi au dus-o în casa lui Faraon. 16 Şi de dragul ei s’au purtat bine cu Avram; şi avea el oi, vite mari şi asini, slugi şi slujnice, catâri şi cămile. 17 Dar Domnul l-a lovit cu plăgi mari şi grele pe Faraon şi casa lui din pricina Saraii, femeia lui Avram. 18 Şi chemându-l Faraon pe Avram, i-a zis: „Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că e femeia ta? 19 De ce ai zis: Mi-e soră? – şi eu am luat-o de femeie. Acum dar iată-ţi femeia! Ia-ţi-o şi du-te!” 20 Şi Faraon le-a dat oamenilor săi porunci cu privire la Avram ca să-l petreacă, pe el şi pe femeia lui şi toate câte avea; şi pe Lot, care era cu el.