10
1 Trudit pân’ la durere e sufletul din mine;
de-acum voi da frâu liber cuvintelor spre El,
grăindu-I din amarul ce sufletu-mi cuprinde.
2 Voi zice către Domnul: – Nu mă’nvăţa păgân!
De ce? din ce pricină m’ai judecat aşa?
3 Ţi-e bine ţie dacă fac eu o strâmbătate?
că Tu nu iei aminte la plăsmuirea Ta,
ci’n sfatul strâmbătăţii, acolo-ţi e amintea!
4 Vezi Tu aşa cum vede un pământean de rând?
Au vei vedea Tu lumea precum o vede omul?
5 Au sunt zilele Tale ca viaţa omenească
şi anii Tăi sunt oare ca anii omeneşti,
6 ca să Te ţii de urma fărădelegii mele
şi să-mi scrutezi păcatul la fiecare pas,
7 atunci când Tu ştii bine că n’am făcut nimic
şi că din mâna-ţi tare nu-i nimeni să mă scape?
8 Cândva mâinile Tale mi-au plăsmuit un chip
şi m’au făcut; pe urmă, sucind-o, m’ai lovit.
9 Adu-Ţi aminte astăzi: din lut m’ai plăsmuit
şi’n lut mă vei întoarce.
10 Nu Tu, ca pe un lapte, m’ai muls din nefiinţă
şi, precum caşul proaspăt, cu cheag m’ai închegat?
11 În piele şi în carne tot Tu m’ai îmbrăcat
şi mi-ai ţesut lăuntrul din oase şi din nervi;
12 cu viaţă şi cu milă m’ai binecuvântat
şi veghea Ta de pază i-a stat suflării mele.
13 Din tot ce porţi în Tine, eu ştiu că Tu poţi totul
şi că nimic în lume nu-ţi e cu neputinţă.
14 De voi greşi, vei ţine asupră-mi ochi de pază;
de fac fărădelege, nu-ţi sunt nevinovat.
15 De săvârşesc păcatul, e vai şi-amar de mine,
iar dacă-s drept, nici capul nu pot să mi-l ridic,
aşa cum sunt, cu mintea ’mpănată de dispreţ.
16 Ca pe un leu în fugă Tu mă vânezi spre moarte
şi-apoi, sucindu-ţi gândul, cu greu mă laşi din mână,
17 reînnoind asupră-mi ispite de tot felul;
cu marea Ta mânie Te-ai mâniat pe mine
şi-ai năpustit asupră-mi bulucuri de piraţi.
18 De ce m’ai scos din pântec? de ce nu mi-am dat duhul,
ca nici un ochi pe lume să nu mă fi văzut,
19 şi să fi fost atuncea ca şi cum n’aş fi fost?
De ce din sânul mamei nu m’ai mutat în groapă?
20 Viaţa mea nu-i oare, şi-aşa, destul de scurtă?:
Ci lasă-mă să-mi dărui o leacă de odihnă
21 ’nainte de-a purcede pe calea fără’ntoarceri,
acolo, în tărâmul de neguri şi’ntuneric,
22 în întuneric veşnic, tărâm fără lumină
şi fără văz în viaţă de oameni muritori”.