11
1 Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis:
2 „Cel ce grăieşte multe nu va primi răspuns?
cel ce grăieşte bine părea-se-va şi drept?
Blagoslovit e omul cel cu vieaţa scurtă!
3 Nu fi bogat în vorbe,
că nu e nimeni care să ţi se’mpotrivească.
4 Aceasta, fi’ndcă tu zici: curat sunt eu în fapte,
şi’n faţa Lui, de-asemeni, eu sunt fără prihană.
5 Dar dacă Domnul Însuşi ar fi să-ţi cuvinteze
şi buzele spre tine ar fi să le deschidă
6 şi-apoi să-ţi povestească puterea’nţelepciunii
– că ea’ndoită fi-va acelor ce-s ca tine –,
atunci vei şti că cele ce Domnul ţi-a trimis
sunt pe măsura celor ce le-ai păcătuit.
7 Găsi-vei tu o urmă din ceea ce e Domnul?
ajuns-ai tu vreodată la marginile trase
de Cel-Atotputernic?
8 Înalt e cerul! Bine, înalt; şi ce vei face?
de-s mai adânci hotare decât în iad, ce ştii tu?,
9 – sau trase pe întinderi mai lungi decât pământul,
mai late decât marea? –
10 Şi dacă El pe toate le va strica, e oare
vreun om în lumea asta să-I spună: – Ce-ai făcut?…
11 Că El cunoaşte fapta celor fără de lege,
El vede pasu-alături şi nu închide ochii.
12 Dar muritorul jalnic înoată în cuvinte
şi-ajunge ca asinul sălbatic în pustie.
13 Iar tu, de-ai pus în tine o inimă curată
şi dacă tinzi la ceruri cu mâinile spre El,
14 de ţi-a rămas în mână ceva fărădelege
şi faci ca ea să fugă departe de la tine
şi’n felul tău de viaţă ce-i strâmb să nu rămână,
15 atunci îţi va fi faţa ca iezerul în soare
şi, dezbrăcat de tină, te-ai scuturat de spaime;
16 atunci amara trudă o vei fi dat uitării
ca pe un val, şi groaza nu-ţi va lovi simţirea;
17 atunci şi rugăciunea-ţi va fi ca un luceafăr
şi viaţă răsări-va din miezul tău de zi;
18 având nădejde’n tine, vei fi încrezător,
din griji şi’ngrijorare îţi răsări-va pace.
19 Căci, liniştit fiindu-ţi, nu-ţi vei avea războinici
şi de-ai avut, sucind-o, se vor ruga de tine;
20 pe-aceştia mântuirea-i va părăsi de tot,
fi’ndcă’ntru ei nădejdea nu e decât pierzare
şi ochii celor aprigi se vor topi de plâns”.