26
1 Şi răspunzând Iov, a zis:
2 „Cui vrei tu să te-alături? pe cine vrei s’ajuţi?:
pe cel bogat în vlagă? pe cel cu braţ puternic?
3 Tu-l sfătuieşti pe cel ce e plin de’nţelepciune?
te ţii de urma celui din culmile puterii?
4 Cui i-ai rostit cuvinte
şi-a cui este suflarea ce ţi-a ieşit din gură?
5 Au numai uriaşii se chinuiesc să nască
sub apă, şi’mpreună cei ce mai sunt acolo?
6 La Domnul despuiat e locaşul celor morţi,
nu-i nici o’nvelitoare s’ascundă nimicirea.
7 El, Cel ce Miazănoaptea o’ntinde pe genună
şi tot aşa pământul l-atârnă pe nimic;
8 El este Cel ce apa o strânge’n norii Săi
şi norul nu se rupe sub greutatea ei;
9 El stăpâneşte faţa înaltului Său tron
şi peste ea întinde, la vrere, norul Său.
10 El Şi-a rotit porunca’mprejur la faţa apei,
pân’la hotarul dintre lumină şi’ntuneric.
11 Ca nişte braţe stâlpii tăriei se desfac
şi-astfèl se minunează de supărarea Lui.
12 Cu’nalta Sa putere El potoleşte marea,
cu-adânca Sa ştiinţă rănì de moarte monstrul;
13 zăvoarele’ncuiate pe cer se tem de El,
că pe vicleanul Şarpe-l ucise prin poruncă.
14 Acestea iată-s numai un pas din drumul Său,
iar noi numai o şoaptă vom auzi’ntru El;
dar cine ştie, oare, când va vorbi prin trăsnet?”