27
1 Dar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă, zicând:
2 „Pe viul Domn, Cel care m’a judecat aşa,
pe-Atoateţiitorul ce-mi puse-amar în suflet,
3 atâta timp cât încă suflarea mea e’n mine
şi nările-mi se umplu de duh dumnezeiesc,
4 aceste buze nu vor grăi fărădelegi,
nici sufletul din mine minciuni va cugeta.
5 Nu, nici prin gând nu-mi trece să spun c’aveţi dreptate:
pân’la mormânt striga-voi că sunt nevinovat;
6 la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta,
că nu-mi cunosc în viaţă ceva nepotrivit.
7 Vrăjmaşii mei le fie surpare celor răi,
potrivnicii, pieire în cei nelegiuiţi!
8 Au ce nădejde are păgânul când aşteaptă?
sau, dacă speră’n Domnul, chiar se va mântui?
9 sau, dacă se şi roagă, o să-l asculte Domnul?
sau, dacă e’n nevoie,
10 va cuteza el oare măcar să-I stea’nainte?
sau, dacă-L cheamă’n rugă, va fi şi ascultat?
11 Deci vă voi spune despre ce ţine’n palmă Domnul
şi nu vi-L voi ascunde pe-Atoateţiitorul.
12 Voi, iată, ştiţi cu toţii că umpleţi gol cu gol.
13 Cu asta se alege păgânul de la Domnul,
cu asta, cel-puternic sub Cel-Atotputernic.
14 De i-or fi mulţi copiii, vor fi spre’njunghiere,
şi de-or ajunge vârstnici, va fi ca să cerşească;
15 cei care-i sunt pe-alături se vor sfârşi în moarte,
şi milă de la nimeni spre văduvele lor.
16 De-ar strânge el argintu’n grămezi cât îi pământul
şi de-ar lucra în aur precum olaru’n lut,
17 pe toate-acestea drepţii, doar ei, le-or moşteni
şi banii lui vor curge spre cei neprihăniţi.
18 Iar casa lui, o casă de molii şi păianjeni.
19 Bogatul adormi-va, şi-atât, nimic mai mult;
de-şi va deschide ochii, a fost şi nu mai e.
20 Durerile se-aruncă pe el ca un puhoi,
în toiul nopţii-l fură un val-vârtej de neguri;
21 vânt arzător îl smulge şi-l duce şi-l ridică
şi-l spulberă din locu-i.
22 Şi [Dumnezeu] Se-aruncă asupră-i fără milă,
iar el numai cu fuga Îi va scăpa din mână.
23 Se veseleşte gloata de el, bătând din palme,
şi-l fluieră din drum.