28
1 Că loc are argintul acolo und’ se naşte
şi loc e pentru aur de lămurit în foc.
2 Că fierul din adâncul subpământean se trage,
arama se ciopleşte aşa cum tai în piatră.
3 El [omul] rânduială a pus în întuneric,
în toate socoteşte hotarul cel din urmă,
al pietrei de’ntuneric, al ei de umbra morţii,
4 pârâu ce-şi taie drumul prin albie de nisip.
Cei ce-au uitat dreptaru’ntre muritori pieriră.
5 Pământul, cel din care ieşea la faţă pâinea,
pe dedesubt se’ntoarse, ca răvăşit de foc;
6 în piatra lui, acolo-i locaş pentru safir,
şi lutul său e aur.
7 Un drum pe care, iată, nici pasărea nu-l ştie
şi nici un ochi de vultur de sus nu l-a ochit,
8 pe care nu-l călcară feciori de uşuratici,
nici leul nu-l trecu.
9 În piatră colţuroasă el şi-a întins o mână
şi, sfărâmând-o, munţii i-a dezrădăcinat;
10 vârtejuri mari de apă din râuri şi le-a spart
şi ochii mei văzură noian de nestemate;
11 adâncurile apei tot el le-a dezvelit,
puterea arătându-şi, întreagă, la lumină.
12 Înţelepciunea însă, ea, unde s’a aflat?
şi unde este locul în care stă Ştiinţa?
13 Nu-i pământean pe lume să-i fi văzut cărarea,
şi nici că ea vreodată’ntru oameni s’a aflat.
14 Adâncul din genună a zis: Ea nu e’n mine!,
iar Marea: Nu-i cu mine!
15 Ea nu se dă pe preţuri de aur zăvorât,
argintul greu din cumpeni nu-i poate fi de schimb;
16 ea nu se preţuieşte cu aur de Ofir,
şi nici cu scumpul onix, precum nici cu safirul;
17 nici aurul, nici sticla nu-s pe potriva ei,
pe vase mari de aur nu poate fi schimbată;
18 mărgeanul şi cleştarul nici nu mai intră’n vorbă,
că’Nţelepciunea trage mai greu decât adâncul;
19 topazul negrei Nubii nu-i poate sta’nainte,
cu ea nu stă’mpreună nici aurul curat.
20 Şi-atunci, Înţelepciunea, ea, unde s’a aflat?
şi unde este locul în care stă Ştiinţa?
21 Nu-i om s’o poată şti,
ascunsă e de ochiul şi-al pasării din cer.
22 Pierzania şi Moartea s’au mărginit să spună:
– Am auzit prin târguri vorbindu-se de ea!…
23 Doar Dumnezeu, El este Cel ce-i deschide calea
şi locul i-l cunoaşte.
24 El este Cel ce vede întregul de sub cer
şi ştie tot ce Dânsul făcut-a pe pământ,
25 deci: vântului popasuri şi apelor măsură
26 atunci când i-a dat ploii răstimpurile ei
şi trăsnetului calea;
27 atunci El a văzut-o şi-atunci a tâlcuit-o,
atunci a pregătit-o şi-atunci a cercetat-o.
28 Iar omului îi zise:
– Înţelepciunea-i frica de Domnul-Dumnezeu,
şi-a te feri de rele, aceasta e Ştiinţa!”