1 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte!
În mărturisire şi’n mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Tu,

2 Cel ce Te îmbraci cu lumina precum cu o mantie,
Cel ce întinzi cerul ca pe un cort

3 şi-i acoperi cu ape înălţimile
şi norii îi pui să-i facă urcuşul.

Cel ce umblă pe aripile vânturilor;

4 Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri
şi pară de foc pe slujitorii Săi;

5 Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui,
că’n veacul veacului el nu se va abate.

6 Adâncul ca o mantie Îi este’mbrăcămintea,
peste munţi vor sta ape;

7 de certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.

8 Munţi se urcă şi văi se coboară
acolo’n locul unde le-ai întemeiat;

9 hotar ai pus pe care nu-l vor trece
şi nici se vor întoarce să acopere pământul.

10 El în văi trimite izvoare,
ape vor trece prin mijlocul munţilor;

11 din ele se vor adăpa toate fiarele câmpului,
asinii sălbatici setea îşi vor potoli;

12 păsările cerului se vor sălăşlui deasupră-le,
din mijlocul stâncilor vor da glas.

13 Cel ce munţii îi adapă din înălţimile Sale,
din roada lucrurilor Tale se va sătura pământul.

14 Cel ce face să răsară iarbă pentru vite
şi verdeaţă spre slujirea oamenilor,

15 şi vinul ce veseleşte inima omului;
să-i facă faţa veselă cu untdelemn
şi cu pâinea care’ntăreşte inima omului.

16 Sătura-se-vor copacii câmpului,
cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit;

17 în ei îşi vor face păsările cuib,
locaşul cocostârcului fiind deasupra lor.

18 Munţii cei înalţi scăpare pentru cerbi,
iar pentru iepuri, stâncile.

19 El a făcut luna spre măsurarea vremilor;
soarele şi-a cunoscut apusul său,

20 pus-ai întuneric şi s’a făcut noapte
când toate fiarele pădurii vor ieşi;

21 pui de lei răcnind să-şi prindă prada
şi de la Dumnezeu să-şi ceară demâncarea.

22 Dar soarele a răsărit şi ei s’au adunat
şi în culcuşurile lor s’or odihni;

23 iar omul va ieşi la lucrul său
şi la lucrarea sa până seara.

24 Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne,
pe toate’ntru înţelepciune le-ai făcut;
umplutu-s’a pământul de zidirea Ta.

25 Marea aceasta este mare şi largă;
acolo’n ea se află târâtoare nenumărate,
vietăţi mici de-a valma cu cele mari;

26 acolo pe ea străbat corăbii;
acolo-i balaurul acesta pe care l-ai zidit să-Ţi faci din el o joacă.

27 Toate de la Tine aşteaptă
să le dai hrană la vreme potrivită;

28 dacă le-o vei da, o vor aduna;
dacă mâna Tu Ţi-o vei deschide,
toate se vor umple de bunătate;

29 dacă Tu Îţi vei întoarce faţa, ele se vor tulbura;
dacă Tu le vei lua duhul, ele se vor sfârşi
şi în ţărâna lor se vor întoarce;

30 iar dacă Duhul Tău Îl vei trimite, ele se vor zidi
şi faţa pământului o vei înnoi.

31 Fie slava Domnului în veci;
veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale;

32 Cel ce caută spre pământ şi-l face să tremure,
Cel ce munţii îi atinge şi ei fumegă.

33 Cânta-voi Domnului de-a lungul vieţii mele,
cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi.

34 Dulci să-I fie Lui cuvintele mele,
iar eu mă voi veseli’ntru Domnul.

35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei fără de lege, ca nicicum să mai fie!
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!