11
1 Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios,
că s’au împuţinat adevărurile de la fiii oamenilor.
2 Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său,
buze viclene are în inimă, în inimă grăit-a ce e rău.
3 Domnul va nimici toate buzele viclene
şi limba cea plină de trufie,
4 pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom slăvi,
buzele noastre sunt ale noastre;
cine e domn peste noi?”
5 „Pentru necazul săracilor
şi pentru suspinul sărmanilor
acum mă voi scula, zice Domnul,
îi voi aşeza în mântuire, întru aceasta Eu voi vorbi deschis”.
6 Cuvintele Domnului, cuvinte curate,
argint lămurit în foc, cercat în pământ,
de şapte ori trecut prin curăţire.
7 Tu, Doamne, ne vei păzi
şi ne vei feri de neamul acesta în veac.
8 Necredincioşii umblă’mprejur;
după măsura înălţimii Tale i-ai preţuit pe fiii oamenilor.