129
1 Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne;
Doamne, auzi glasul meu!
2 Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul rugăciunii mele.
3 De Te vei uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va suferi?
4 Că la Tine este iertarea.
5 De dragul numelui Tău, îndelung Te-am aşteptat, Doamne,
îndelung aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
6 nădăjduit-a sufletul meu spre Domnul.
Din straja dimineţii până’n noapte,
din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
7 Că la Domnul este mila
şi la El e multă mântuire
8 şi El îl va mântui pe Israel
de toate fărădelegile lui.