130
1 Doamne, inima nu mi s’a semeţit,
nici ochii nu mi s’au trufit,
nici n’am umblat în lucruri prea mari
şi nici în cele ce sunt cu mult mai presus decât mine.
2 Dacă n’aş fi fost cu gândul în smerenie,
ci, dimpotrivă, sufletul mi l-aş fi semeţit
precum e pruncul înţărcat de maică,
aşa i-ai fi răsplătit sufletului meu.
3 Să nădăjduiască Israel în Domnul
de acum şi până’n veac!