131
1 Adu-Ţi aminte, Doamne, de David
şi de toată blândeţea lui,
2 cum I s’a jurat el Domnului
şi I-a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
3 Nu voi intra în sălaşul casei mele,
nu mă voi sui în patul culcuşului meu,
4 nu voi da somn ochilor mei
şi nici genelor mele dormitare
şi nici odihnă tâmplelor mele
5 până nu-I voi afla un loc Domnului,
un locaş Dumnezeului lui Iacob.
6 Iată, am auzit de el în Efrata,
l-am aflat în poienile din dumbravă.
7 Intra-vom în locaşurile Lui,
ne vom închina pe locul unde-au stat picioarele Lui.
8 Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta,
Tu şi chivotul sfinţeniei Tale!
9 Preoţii Tăi se vor îmbrăca întru dreptate
şi sfinţii Tăi se vor bucura.
10 De dragul lui David, robul Tău,
să nu întorci faţa Unsului Tău.
11 Domnul i-a jurat lui David un adevăr, şi nu se va dezice:
„Din rodul coapsei tale voi pune pe tronul tău.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
şi aceste mărturii ale Mele pe care Eu am să-i învăţ,
atunci şi fiii lor de-a pururi vor şedea pe tronul tău”.
13 Fiindcă Domnul a ales Sionul,
locuinţă pentru Sine Şi l-a ales:
14 „Aceasta este odihna Mea în veacul veacului,
aici voi locui, că Eu l-am ales.
15 Binecuvântând îi voi binecuvânta strânsura,
pe săracii săi îi voi sătura de pâine,
16 pe preoţii săi îi voi îmbrăca în mântuire
şi sfinţii lui cu bucurie se vor bucura.
17 Acolo voi face să răsară fruntea lui David,
acolo I-am pregătit făclie Unsului Meu;
18 pe duşmanii Lui îi voi îmbrăca în ruşine,
dar peste El sfinţenia Mea va înflori”.