138
1 Doamne, Tu m’ai pus la încercare şi m’ai cunoscut;
2 Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea,
gândurile mele Tu de departe le pricepi.
3 Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul
şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut,
4 că’n limba mea nu e cuvânt viclean.
5 Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti,
pe cele din urmă şi pe cele dintâi;
Tu m’ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine.
6 Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine;
puternică este, eu n’o pot atinge.
7 De la Duhul Tău, unde mă voi duce?
iar de la faţa Ta, unde voi fugi?
8 De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti;
de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă;
9 de-mi voi lua aripile din lumina zorilor
şi’n marginile mării mă voi sălăşlui,
10 chiar şi acolo mâna Ta mă va’ndruma
şi dreapta Ta mă va ţine.
11 Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi
şi’n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină…,
12 căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric
şi noaptea lumină va fi ca şi ziua;
întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna.
13 Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii,
Tu încă din pântecele maicii mele m’ai apărat.
14 Pe Tine Te voi mărturisi,
că minunat eşti Tu întru cele temute;
minunate sunt lucrurile Tale,
şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
15 Oasele mi le-ai făcut întru ascuns,
ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse,
şi nici fiinţa mea în străfundurile pământului;
16 eram în devenire, Tu m’ai văzut întreg;
în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi:
ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei.
17 Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi,
puternice foarte li s’au făcut stăpânirile.
18 Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi;
m’am trezit, şi încă sunt cu Tine.
19 O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule!
Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine,
20 că’n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă;
cetăţile Tale zadarnic le vor lua.
21 Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc?
oare nu m’am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?:
22 Cu ură desăvârşită i-am urât,
duşmanii mei i-am socotit.
23 Pune-mă la’ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima:
cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările
24 şi vezi dacă’n mine îşi are nelegiuirea vreo cale;
călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică.