139
1 Scapă-mă, Doamne, de omul rău,
izbăveşte-mă de bărbatul nedrept,
2 de cei ce’n inima lor uneltesc nedreptate
şi’n toată ziua războaie pun la cale.
3 Limba şi-au ascuţit-o precum a şarpelui;
sub buzele lor, venin de aspidă.
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului;
scapă-mă de oamenii nedrepţi,
de cei ce uneltesc să-mi împiedice paşii.
5 Cei mândri mi-au ascuns o cursă,
din funii făcut-au laţ picioarelor mele,
pietre de poticnire mi-au pus în cărare.
6 Zis-am către Domnul: – Tu eşti Dumnezeul meu,
pleacă-Ţi auzul, Doamne, spre glasul rugăciunii mele!
7 Doamne, Doamne, Tu, puterea mântuirii mele,
Tu mi-ai umbrit capul în zi de război.
8 Din pricina poftei mele, Doamne,
nu mă da pe mâna păcătosului;
sfat au făcut împotrivă-mi,
nu mă părăsi, ca nu cumva ei să se umple de trufie.
9 Capul ce li se’nvârte
şi dezgustul buzelor lor să-i acopere.
10 Cărbuni aprinşi vor cădea peste ei;
în foc îi vei arunca,
în necazuri pe care să nu le poată duce.
11 Omul limbut nu va călca drept pe pământ,
omul rău va fi vânat de rele spre pieire.
12 Eu ştiu că Domnul îi va face săracului judecată
şi sărmanului dreptate;
13 iar drepţii vor mărturisi numele Tău,
împreună cu faţa Ta vor locui cei drepţi.