141
1 Cu glasul meu către Domnul am strigat,
cu glasul meu către Domnul m’am rugat.
2 Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea,
necazul meu înaintea Lui îl voi spune.
3 Când duhul meu se istovea în mine,
atunci Tu îmi cunoşteai cărările.
În calea aceasta, în care am umblat,
ei mi-au ascuns o cursă.
4 Luat-am seama spre dreapta şi m’am uitat
şi nu era nimeni care să mă cunoască.
Fuga mea a luat sfârşit
şi nu mai e nimeni care să-mi fugărească sufletul.
5 Strigat-am către Tine, Doamne,
zis-am: – Tu eşti nădejdea mea,
partea mea eşti în pământul celor vii.
6 Ia aminte la rugăciunea mea,
că umilit sunt foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc,
că s’au făcut mai tari decât mine.
7 Scoate din temniţă sufletul meu,
ca să se mărturisească numelui Tău, Doamne;
drepţii cu răbdare mă vor aştepta
până ce Tu îmi vei da răsplata.