21
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de ce m’ai părăsit?
Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşalelor mele.
2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi,
şi noaptea chiar, şi fără să-mi fiu nebun.
3 Dar Tu întru cele sfinte locuieşti, Tu, lauda lui Israel.
4 În Tine au nădăjduit părinţii noştri,
în Tine au nădăjduit şi Tu i-ai izbăvit;
5 spre Tine au strigat şi s’au mântuit,
în Tine au nădăjduit şi n’au fost ruşinaţi.
6 Dar eu sunt vierme şi nu om,
ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7 Toţi cei ce m’au văzut, m’au batjocorit,
grăind cu buzele, clătinându-şi capul:
8 „Nădăjduit-a în Domnul; acum să-l izbăvească;
să-l mântuiască pentru că îl vrea”.
9 Că Tu eşti Cel ce m’a scos din pântece,
nădejdea mea de lângă sânul maicii mele;
10 spre Tine am fost aruncat din pântece,
din pântecele maicii mele îmi eşti Tu Dumnezeu.
11 Nu Te’ndepărta de mine, că necazul e aproape,
că nu-i nimeni să mă ajute.
12 Înconjuratu-m’a mulţime de juncani,
de tauri graşi mă văd împresurat;
13 asupra mea şi-au căscat botul
asemeni unui leu ce sare la pradă răcnind.
14 Ca apa m’am vărsat,
oasele toate mi s’au risipit.
Inima mi s’a făcut ca ceara,
în mijlocul măruntaielor mi se topeşte;
15 tăria mi s’a uscat ca un hârb,
limba mi s’a lipit de gâtlej.
Tu m’ai pogorât în ţărâna morţii.
16 Că mulţime de câini m’a înconjurat,
adunarea celor vicleni m’a împresurat,
mâinile şi picioarele mi le-au străpuns.
17 Toate oasele mi le-au numărat,
iar ei priveau şi se holbau la mine.
18 Împărţit-au hainele mele loruşi,
iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
19 Dar Tu, Doamne, nu-Ţi îndepărta ajutorul de la mine,
spre trebuinţa mea de sprijin ia aminte.
20 Izbăveşte-mi sufletul de sabie
şi din gheara câinelui viaţa mea;
21 mântuieşte-mă din gura leului
şi înjosirea mea din coarnele inorogilor.
22 Povesti-voi numele Tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării Te voi lăuda.
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!;
toată seminţia lui Iacob, slăviţi-L!
Toată seminţia lui Israel să se teamă de El,
24 că El n’a dispreţuit şi nici nu S’a scârbit de ruga săracului,
nici că Şi-a întors faţa de la mine
şi-atunci când am strigat m’a auzit.
25 De la Tine mi-i lauda în marea adunare,
în faţa celor ce se tem de El îmi voi face rugăciunile.
26 Mânca-vor săracii şi se vor sătura
şi vor lăuda pe Domnul acei ce-L caută pe Dânsul;
vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
27 Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul,
în faţa Lui se vor închina toate ginţile neamurilor,
28 că a Domnului este împărăţia
şi El stăpâneşte peste neamuri.
29 Mâncat-au şi s’au închinat toţi graşii pământului,
în faţa Lui vor cădea toţi cei ce se pogoară în ţărână.
Iar sufletul meu trăieşte pentru El,
30 seminţia mea Lui Îi va sluji.
Domnului I se va vesti neamul ce va să vină,
31 dreptatea Lui i se va vesti poporului ce se va naşte,
că Domnul a făcut-o.