22
Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
La loc de păşune, acolo m’a sălăşluit,
la apa odihnei m’a hrănit,
sufletul mi l-a întors la sineşi.
El m’a călăuzit pe cărările dreptăţii
de dragul numelui Său.
Că chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei morţii,
nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti;
toiagul Tău şi varga Ta, acestea m’au mângâiat.
Masă ai pregătit înainte-mi, de faţă cu cei ce mă necăjesc;
uns-ai cu untdelemn capul meu,
iar paharul Tău mă’mbată de parc’ar fi prea tare.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului întru lungime de zile.