38
1 Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea”;
pusu-i-am gurii mele pază
când păcătosul mi-a stat împotrivă,
2 amuţit-am şi m’am smerit, şi chiar despre cele bune am tăcut
şi durerea mea s’a înnoit.
3 Inima mea s’a înfierbântat în lăuntrul meu
şi în cugetul meu foc se va aprinde.
Cu limba mea grăit-am:
„Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârşitul
4 şi care este numărul zilelor mele,
ca să ştiu ce-mi lipseşte”.
5 Iată, Tu mi-ai făcut zilele ca pasul de-o palmă
şi fiinţa mea ca o nimica înaintea Ta.
Da, toate sunt deşarte, fiece om care trăieşte;
6 da, omul trece ca un chip în oglindă,
vai, în zadar se tulbură;
adună comori şi nu ştie pentru cine le strânge.
7 Şi acum, cine este tăria mea de a’ndura? Oare nu Domnul?
Da, fiinţa mea e de la Tine.
8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele;
Tu m’ai făcut ocară celui fără minte.
9 Amuţit-am şi nu mi-am deschis gura,
Că Tu eşti Cel ce m’ai făcut.
10 Îndepărtează de mine biciuirile Tale;
sfârşitu-m’am de puternicia mâinii Tale.
11 Cu mustrări pentru nelegiuiri Tu l-ai certat pe om
şi viaţa i-ai subţiat-o ca pe o pânză de păianjen;
da, în zadar se tulbură tot omul.
12 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea
şi ia aminte la cererea mea,
lacrimile mele nu le trece sub tăcere,
că străin sunt eu la Tine,
străin ca toţi părinţii mei.
13 Cruţă-mă, ca să răsuflu
înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.