39
1 L-am aşteptat, pe Domnul L-am aşteptat,
şi El a luat aminte la mine
şi mi-a auzit rugăciunea
2 şi m’a scos din groapa ticăloşiei
şi din tina noroiului;
şi pe piatră mi-a pus picioarele
şi paşii mi i-a îndreptat;
3 şi’n gura mea a pus cântare nouă,
cântare Dumnezeului nostru;
mulţi vor vedea şi se vor teme
şi vor nădăjdui în Domnul.
4 Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele Domnului
şi n’a privit la deşertăciuni şi la bâiguieli mincinoase.
5 Doamne, Dumnezeul meu, multe sunt minunile pe care le-ai făcut
şi’n gândurile Tale nu-i nimeni asemenea Ţie.
Vestit-am şi am grăit: ele fără de număr s’au înmulţit.
6 Jertfă şi prinos n’ai voit,
dar mi-ai întocmit un trup;
arderi-de-tot şi jertfă pentru păcat n’ai cerut;
7 atunci am zis: „Iată, vin!,
– scris este despre mine în sulul cărţii –
8 ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu;
dar şi legea Ta am vrut-o în lăuntrul inimii mele”.
9 Dreptate am binevestit în adunare mare;
iată, buzele mele nu le voi opri;
Doamne, Tu o ştii.
10 Dreptatea Ta n’am ascuns-o în inima mea,
adevărul Tău şi mărturia Ta le-am grăit;
mila Ta şi adevărul Tău nu le-am ascuns de adunarea mare.
11 Dar Tu, Doamne, să nu-Ţi îndepărtezi îndurările Tale de la mine,
mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
12 Fiindcă rele nenumărate m’au împresurat;
fărădelegile mele m’au ajuns şi n’am fost în stare să văd;
înmulţitu-s’au mai mult decât perii capului meu,
şi inima m’a părăsit.
13 Binevoieşte, Doamne, să mă izbăveşti,
Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
14 Ruşinaţi şi înfruntaţi deodată să fie cei ce sufletul meu îl caută ca să-l piardă.
Întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie răul;
15 să-şi poarte de’ndată ruşinarea cei ce-mi zic: „Bine-ţi fac!, bine-ţi fac!”
16 Toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, să se bucure şi să se veselească,
iar cei ce iubesc mântuirea Ta să zică de-a pururi: „Mărit să fie Domnul!”
17 Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine.
Tu eşti ajutorul meu şi apărătorul meu;
Dumnezeul meu, nu Te lăsa aşteptat!