43
1 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit,
părinţii noştri ne-au povestit
lucrul pe care Tu l-ai făcut în zilele lor,
în zilele cele de demult.
2 Mâna Ta a nimicit neamuri
şi’n locul lor pe ei i-ai răsădit;
Tu ai hărţuit popoare, iar pe ei i-ai adus la liman.
3 Că nu cu sabia lor au moştenit ei ţara
şi nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta şi braţul Tău
şi luminarea feţei Tale, căci Tu ai binevoit întru ei.
4 Tu Însuţi eşti Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob:
5 Prin Tine-i vom străpunge pe vrăjmaşii noştri
şi prin numele Tău îi vom nimici pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6 Pentru că nu în arcul meu îmi voi pune nădejdea
şi nu sabia mea mă va mântui;
7 că Tu ne-ai izbăvit de cei ce ne supără
şi pe cei ce ne urăsc i-ai ruşinat.
8 Întru Dumnezeu ne vom lăuda noi toată ziua
şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac.
9 Acum însă Te-ai lepădat de noi şi ne-ai ruşinat
şi nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre;
10 făcutu-ne-ai să dăm înapoi din faţa duşmanilor noştri
şi cei ce ne urăsc ne-au prădat în folosul lor.
11 Datu-ne-ai ca pe o turmă la tăiere
şi printre neamuri ne-ai risipit;
12 Tu Ţi-ai vândut poporul pe preţ de nimic
şi nici un câştig n’a ieşit din vinderea noastră.
13 Ocară ne-ai făcut vecinilor noştri,
batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;
14 de pomină ne-ai făcut între neamuri,
clătinare din cap între popoare.
15 Ocara mea îmi stă înainte cât e ziua de lungă
şi ruşinea obrazului meu m’a acoperit,
16 dinspre glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte,
dinspre faţa duşmanului şi a prigonitorului.
17 Acestea toate au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat
şi nici n’am făcut nedreptate în legământul Tău,
18 inima noastră nu s’a dat înapoi,
paşii noştri nu s’au abătut de la calea Ta.
19 Că ne-ai umilit la loc de durere
şi umbra morţii ne-a acoperit.
20 Dac’am fi uitat noi numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins mâinile spre dumnezeu străin,
21 oare nu Dumnezeu va cerceta acestea?:
Căci El e Cel ce ştie ascunzişurile inimii.
22 De dragul Tău suntem noi ucişi toată ziua,
socotiţi suntem ca nişte oi de’njunghiere.
23 Deşteaptă-Te, Doamne, de ce dormi?
Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân’ la sfârşit.
24 De ce-Ţi întorci faţa?
Uiţi Tu oare de sărăcia şi de necazul nostru?
25 Că sufletul ni s’a plecat în ţărână,
pântecele ni s’a lipit de pământ.
26 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă,
şi de dragul numelui Tău izbăveşte-ne!