42
1 Judecă-mă, Dumnezeule, şi fă-i pricinii mele judecată împotriva
neamului lipsit de sfinţenie,
izbăveşte-mă de omul nedrept şi viclean.
2 Că Tu eşti, Dumnezeule, tăria mea; de ce Te-ai lepădat de mine?
de ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
3 Trimite-Ţi Tu lumina şi adevărul; acestea m’au călăuzit
şi m’au adus la muntele Tău cel sfânt
şi la locaşurile Tale.
4 Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu,
la Dumnezeu, Care-i dă tinereţii mele veselie.
Întru alăută Te voi lăuda, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
5 De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce’n adâncul meu mă tulburi?
Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi;
Dumnezeul meu e mântuirea feţei mele.