57
1 Grăiţi voi, într’adevăr, dreptate?
judecaţi voi oare drept, fii ai oamenilor?
2 Fiindcă’n inimă fărădelege lucraţi voi pe pământ,
strâmbătate mâinile voastre împletesc.
3 Încă din zămislire s’au înstrăinat păcătoşii,
încă din pântece s’au rătăcit, grăit-au minciuni.
4 Mânia lor este ca aceea a şarpelui,
ca a unei aspide surde, care-şi astupă urechile,
5 care nu va auzi glasul celor ce o descântă,
nici nu e vrăjită de vrăjile celui ce farmecă.
6 Dumnezeu le va zdrobi dinţii din gură,
măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
7 Ca o nimica pieri-vor, ca apa ce trece;
El Îşi va întinde arcul până ce ei vor slăbi.
8 Precum ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi;
căzut-a foc peste ei şi n’au văzut soarele.
9 Înainte ca spinii voştri să-şi cunoască ghimpii,
încă de vii îi va înghiţi El întru mânie.
10 Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor,
mâinile şi le va spăla în sângele păcătosului.
11 Şi va zice omul: „Dacă într’adevăr este o roadă pentru cel drept,
da, este un Dumnezeu Care-i judecă pe pământ”.