1 Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mă rog eu Ţie,
scoate-mi sufletul din frica vrăjmaşului!

2 Acoperă-mă de năvala celor ce fac rău,
de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,

3 de cei ce şi-au ascuţit limbile ca sabia,
de cei ce şi-au întins arcul – amarnică lucrare –

4 pentru ca’ntru ascuns să-l săgeteze pe cel neprihănit.

5 Năprasnic îl vor săgeta şi nu se vor teme,
întăritu-s’au în plănuirea lor cea rea,
s’au vorbit să ascundă laţurile;
zis-au: „Cine ne va vedea?”

6 Iscodit-au după fărădelege
şi s’au sleit iscodind iscodiri. 7 Un om se va apropia, şi inima e adâncă
şi Dumnezeu Se va înălţa:

8 Ca dintr’o săgeată de copii le sunt loviturile,
fără putere li s’au făcut limbile împotrivă.

Toţi cei ce i-au văzut s’au tulburat
şi fiece om s’a înfricoşat.

9 Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu
şi faptele Lui le-au înţeles.

10 Veseli-se-va cel drept întru Domnul
şi în El va nădăjdui,
întru El se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.