62
1 Dumnezeule, Dumnezeul meu, spre Tine caut dis-de-dimineaţă;
însetat-a de Tine sufletul meu;
de câte ori i-a fost trupului meu dor de tine
în pământ pustiu şi neumblat şi fără apă!
2 Aşa m’am arătat eu Ţie în locaşul Tău cel sfânt,
ca să-Ţi văd puterea şi slava.
3 Că mila Ta e mai bună decât viaţa;
buzele mele Te vor lăuda.
4 Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea
şi întru numele Tău voi ridica mâinile mele.
5 Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu,
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
6 De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu,
în aurori am cugetat la Tine,
7 că Tu ai fost ajutorul meu
şi întru umbra aripilor Tale mă voi bucura.
8 Lipitu-s’a sufletul meu de Tine,
dreapta Ta m’a ocrotit.
9 Iar ei în zadar au umblat după sufletul meu,
intra-vor în cele mai de jos ale pământului,
10 da-se-vor în ascuţişul săbiei,
fi-vor ei porţii pentru vulpi.
11 Dar regele se va veseli în Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce se jură întru El,
că s’a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.