78
1 Dumnezeule, intrat-au păgânii în moştenirea Ta,
locaşul Tău cel sfânt Ţi l-au pângărit,
făcut-au Ierusalimul colibă prădată.
2 Leşurile robilor Tăi le-au făcut mâncare păsărilor cerului,
trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.
3 Vărsat-au sângele lor ca apa
împrejurul Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape.
4 Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri,
batjocură şi râs celor dimprejurul nostru.
5 Până când, Doamne, Te vei mânia?: oare până la sfârşit?
până când ca focul Ţi se va aprinde mânia?
6 Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc
şi peste regatele care n’au chemat numele Tău;
7 că l-au mâncat pe Iacob
şi locul lui l-au pustiit.
8 Nu-Ţi aminti de fărădelegile noastre cele de demult;
degrab să ne întâmpine îndurările Tale,
că am sărăcit foarte.
9 Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru,
pentru slava numelui Tău;
de dragul numelui Tău ne izbăveşte
şi uşurează-ne păcatele,
10 ca nu cumva să zică păgânii: „Unde-i Dumnezeul lor?”
Acum, în faţa ochilor noştri, fă-Ţi cunoscută între neamuri
răzbunarea sângelui robilor Tăi, care s’a vărsat.
11 În faţa ochilor Tăi să ajungă suspinul celor ferecaţi,
după măreţia braţului Tău păzeşte-i pe fiii celor ucişi.
12 Vecinilor noştri dă-le’n sân de şapte ori
ocara cu care ei Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
13 Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale,
Ţie Îţi vom mulţumi în veac,
din neam în neam vom vesti lauda Ta.