1 Şi-un mare semn s’a arătat în cer: O Femeie înveşmântată cu soarele; şi sub picioarele ei, luna; şi pe capul său, o cunună din douăsprezece stele. 2 Şi era însărcinată; şi striga chinuindu-se şi muncindu-se să nască. 3 Şi-un alt semn s’a arătat în cer: Iată, un Balaur mare, roşu ca focul, având şapte capete şi zece coarne; şi pe capete, şapte cununi împărăteşti. 4 Şi coada lui târa o treime din stelele cerului; şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul a stat înaintea Femeii care era să nască, pentru ca să-i înghită copilul când îl va naşte. 5 Şi ea a născut un Copil de parte bărbătească, Cel ce cu toiag de fier va să păstorească toate neamurile. Şi Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său, 6 iar Femeia a fugit în pustie, acolo unde are ea loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo s’o hrănească timp de o mie două sute şi şaizeci de zile.

7 Şi război s’a făcut în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu Balaurul. Şi se războia Balaurul, şi îngerii lui; 8 şi el n’a răzbit, nici că locul lor s’a mai găsit în cer. 9 Şi aruncat a fost Balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce pe toată lumea o înşeală – aruncat a fost pe pământ; şi îngerii săi aruncaţi au fost cu el.

10 Şi-am auzit un glas mare’n cer, zicând: „Acum s’a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce ziua şi noaptea-i pâra în faţa Dumnezeului nostru. 11 Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi prin aceea că viaţa până la moarte nu şi-au iubit-o. 12 Pentru aceasta bucuraţi-vă, ceruri, şi voi, cei ce locuiţi în ele! Vai vouă, pământule şi mare, căci diavolul a coborât la voi având mare mânie, fiindcă el ştie că puţină vreme are”.

13 Şi când Balaurul a văzut c’a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse Pruncul. 14 Şi i s’au dat Femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare’n pustie la locul ei, acolo unde, departe de faţa şarpelui, este hrănită o vreme şi vremi şi-o jumătate de vreme. 15 Şi şarpele a aruncat după Femeie din gură-i apă ca un râu, ca s’o ia puhoiul. 16 Şi pământul i-a venit Femeii într’ajutor; că şi-a deschis pământul gura şi a’nghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gura sa. 17 Şi Balaurul s’a aprins de mânie asupra Femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18 Şi a stat pe nisipul mării.