46
1 Viteaz în război, aşa a fost Iosua, fiul lui Navi,
urmaşul lui Moise în menirea profetică,
cel ce, vrednic fiind de numele său,
mare s’a arătat spre a-i mântui pe cei aleşi,
spre a-i pedepsi pe vrăjmaşii răzvrătiţi,
pentru ca Israel să intre în moştenirea sa.
2 Cât de măreţ a fost el atunci când şi-a ridicat mâinile
şi şi-a întins sabia asupra cetăţilor!
3 Cine, mai înainte, a fost ca el?:
căci el a purtat războaiele Domnului.
4 Oare nu prin mâna lui s’a oprit soarele
şi o singură zi s’a făcut cât două?
5 Pe Stăpânul Cel-Preaînalt L-a chemat
când vrăjmaşii îl strâmtorau din toate părţile,
iar Domnul, Marele, i-a plinit dorinţa
cu ploaie grea de grindină, cum nu s’a mai văzut;
6 el a dezlănţuit război împotriva unui neam
şi pe potrivnici, în chiar căderea lor, i-a nimicit,
pentru ca neamurile să cunoască puterea armelor lui
şi că el în faţa Domnului ducea războiul.
7 Căci el mergea urmându-L pe Domnul;
în zilele lui Moise şi-a dovedit evlavia,
el şi Caleb, fiul lui Iefone,
punându-se’mpotriva gloatei
şi’mpiedicând poporul să păcătuiască
şi amuţind murmurele cele rele.
8 Tot ei, cei doi, au fost singurii izbăviţi
din şase sute de mii de pedestraşi,
ca să poată intra în moştenire,
în ţara unde curge lapte şi miere.
9 Domnul i-a dat tărie lui Caleb
– şi i-a rămas până la bătrâneţe –
să se aburce pe înălţimile ţării
pe care urmaşii săi aveau s’o ţină’n moştenire,
10 aşa ca toţi fiii lui Israel să vadă
cât e de bine să-L urmezi pe Domnul.
11 Iar judecătorii, fiecare pe numele lui,
a căror inimă nu s’a desfrânat
şi care nu s’au întors de la Domnul,
fie-le amintirea întru binecuvântare!
12 Înflorească-le oasele de unde sunt,
numele lor să se înnoiască
în fiii acestor oameni străluciţi!
13 Samuel a fost iubit de Domnul său;
profet al Domnului, el a întemeiat regalitatea
şi a uns cârmuitori peste poporul său.
14 Următor al legii Domnului, a judecat adunarea,
iar Domnul l-a cercetat pe Iacob.
15 Credincioşia sa l-a arătat profet adevărat
şi cuvântul său l-a dovedit credincios în vedenii.
16 El L-a chemat pe Domnul-Cel-Puternic
când vrăjmaşii îl strâmtorau din toate părţile
şi I-a adus ca jertfă un miel de lapte.
17 Domnul a tunat din cer
şi cu mare vuiet a făcut să I se-audă glasul;
18 pe dregătorii Tirienilor i-a nimicit
şi pe toţi mai-marii Filistenilor.
19 Şi, înainte de vremea somnului său celui veşnic,
a mărturisit înaintea Domnului şi a unsului Său:
„Pe nimeni nu l-am despuiat de bunurile sale,
nici cel puţin de sandale”.
Şi nimeni nu l-a învinovăţit.
20 Şi chiar după ce a adormit, el încă a mai profeţit
şi i-a prevestit regelui sfârşitul;
din pământ şi-a ridicat glasul să profeţească,
să şteargă nedreptatea poporului.