1 După el s’a ridicat Natan
ca să profeţească în zilele lui David.

2 Aşa cum se pune deoparte grăsimea din jertfa de pace,
tot astfel a fost cu David, fiul lui Iesei. 3 Cu leii se juca precum cu iezii,
cu urşii, precum cu mieii. 4 În tinereţe, nu a ucis el oare un uriaş
şi a şters ruşinarea poporului
când şi-a ridicat mâna cu o piatră de praştie
şi a doborât trufia lui Goliat? 5 Că L-a rugat pe Domnul-Cel-Preaînalt,
Cel ce a dat dreptei sale putere
să nimicească un războinic de frunte,
să înalţe puterea poporului său. 6 Şi s’a adus laudă pentru „zece mii”;
lăudat a fost pentru binecuvântările Domnului,
dându-i-se o diademă de slavă. 7 Că şi-a prăpădit vrăjmaşii de primprejur
şi i-a nimicit pe Filisteni, potrivnicii săi,
puterea le-a sfărâmat-o până’n ziua de azi. 8 În tot ceea ce a făcut, I-a adus laudă
Sfântului-Celui-Preaînalt, prin cuvinte de slavă;
din toată inima lui a cântat cântări
şi L-a iubit pe Cel ce l-a făcut. 9 A rânduit cântăreţi înaintea jertfelnicului:
din sunetele lor se îndulcea cântarea; 10 sărbătorilor le-a dat bună-cuviinţă
praznicelor, desăvârşită strălucire,
pentru ca’n ele să fie lăudat numele cel sfânt al Domnului
şi pentru ca, încă din zori, să răsune locaşul. 11 Domnul i-a ridicat păcatele
şi i-a înălţat pe veci puterea,
i-a dat făgăduinţă regească,
tron de slavă în Israel. 12 După el s’a ridicat un fiu plin de ştiinţă,
care, datorită lui, a trăit în largul său. 13 Solomon a domnit în vreme de pace
şi Dumnezeu i-a dat linişte de primprejur
ca să poată înălţa o casă numelui Său
şi să gătească, pentru vecie, un templu. 14 Cât erai tu de înţelept în tinereţile tale,
plin de pricepere ca un fluviu! 15 Sufletul tău a acoperit pământul
şi tu l-ai umplut de parabole cu subînţelesuri; 16 numele tău a ajuns până departe, la insule,
şi iubit ai fost întru pacea ta. 17 Pentru cânturile, proverbele şi zicalele tale,
pentru tâlcuirile tale, ţările te-au ţinut în mare cinstire. 18 În numele Domnului Dumnezeu,
al Celui numit Dumnezeul lui Israel,
ai adunat aurul cum ai aduna cositor
şi ai îngrămădit argintul cum ai face-o cu plumbul. 19 Trupul ţi l-ai plecat spre femei,
stăpânit ai fost de simţurile tale; 20 cinstea ţi-ai dat-o pe ruşine
şi ţi-ai pângărit neamul,
mânie aducând asupra copiilor tăi
şi, prin nebunia ta, răscoala lor; 21 aşa s’a împărţit regatul în două
şi din Efraim a ieşit un regat răzvrătit. 22 Domnul însă nu-Si va dezice mila,
nu va şterge nimic din cuvintele Sale,
nu va nimici odraslele alesului Său
şi nu va stârpi neamul celui pe care-l iubeşte.
Lui Iacob i-a dat o rămăşiţă,
lui David, o rădăcină ieşită din el.

23 Apoi Solomon s’a odihnit laolaltă cu părinţii săi,
lăsând după el, din chiar sămânţa lui,
– nebunia poporului – un descreierat,
pe Roboam, cel ce prin sfatul său şi-a’ndepârtat poporul, 24 până ce s’a ridicat Ieroboam, fiul lui Nabat,
care l-a făcut pe Israel să păcătuiască,
iar lui Efraim i-a deschis calea păcatului.
Păcatele lor s’au înmulţit atât de mult,
încât i-au izgonit din propria lor ţară; 25 s’au dat în vânt după tot ce era rău
până ce peste ei a venit pedeapsa.