1 Atunci profetul Ilie s’a ridicat ca un foc,
iar cuvântul său ardea ca o flacără. 2 Prin el a venit peste ei foamete
şi prin râvna lui s’au împuţinat. 3 Prin cuvântul Domnului a închis cerul
şi tot aşa, de trei ori, a coborât foc. 4 Cât de slăvit ai fost, Ilie, întru minunile tale!
Cine-ar putea să se laude că-ţi seamănă ţie?, 5 ţie, cel ce ai înviat din moarte un răposat,
da, din locaşul morţilor, prin cuvântul Celui-Preaînalt; 6 cel ce ai răsturnat regi în prăbuşire
şi oameni slăviţi, din culcuşul lor; 7 cel ce’n Sinai ai auzit mustrare
şi în Horeb, judecata răzbunării; 8 cel ce ai uns regi care să pedepsească
şi profeţi care să-ţi urmeze; 9 cel ce ai fost luat într’un vârtej de foc,
într’un car cu cai înflăcăraţi; 10 cel ce-ai fost rânduit să mustri’n vremuri [viitoare],
ca să domoleşti mânia înainte ca ea să izbucnească,
să întorci inima părintelui spre fiu
şi să reaşezi triburile lui Iacob. 11 Fericiţi sunt cei ce te-au văzut
şi cei ce-au adormit întru iubire!
Fiindcă şi noi cu viaţă vom trăi.

12 Când Ilie s’a învăluit în vârtej,
Elisei s’a umplut de duhul său;
cât a trăit, de nici un stăpânitor n’a fost clintit,
nimeni nu l-a putut subjuga. 13 Nici un lucru nu-l putea depăşi,
iar trupul său a profeţit şi’n moarte. 14 În timpul vieţii a făcut minuni,
în moartea sa, minunate i-au fost lucrările. 15 Cu toate acestea, poporul nu s’a pocăit;
de păcatele lor nu s’au îndepărtat
pân’ ce-au fost duşi din ţara lor ca robi
şi’mprăştiaţi pe tot pământul. 16 Doar un popor micuţ a mai rămas
cu un cârmuitor din casa lui David.
Unii din ei au făcut ceea ce e plăcut [Domnului],
iar alţii şi-au înmulţit păcatele. 17 Iezechia şi-a întărit cetatea
şi a adus apa’ntre zidurile ei,
cu fierul a săpat în stâncă
şi a făcut casă pentru apă. 18 În vremea lui s’a ridicat Senaherib
şi l-a trimis pe Rabşache, care s’a dus
şi şi-a ridicat mâna împotriva Sionului,
în semeţia lui, trufaşă fără seamăn. 19 Atunci inimile şi mâinile le-au tremurat
şi-au fost cuprinşi de chinuri ca ale femeii’n facere 20 şi L-au chemat pe Domnul-Milostivul,
spre El întinzându-şi mâinile; 21 Cel-Sfânt i-a auzit degrab din cer,
şi i-a scăpat prin mâna lui Isaia;
a lovit tabăra Asirienilor,
îngerul Său i-a nimicit.

22 Căci Iezechia a făcut ceea ce era plăcut Domnului
şi s’a ţinut tare în căile lui David, părintele său,
pe care i le-a arătat Isaia, profetul,
mare şi vrednic de crezare’n vedeniile lui. 23 În vremea lui s’a dat soarele înapoi
şi regelui i s’a sporit viaţa. 24 Puternic insuflat, el a văzut şi ce va fi la urmă
şi i-a alinat pe necăjiţii din Sion, 25 pe cele ce vor fi le-a arătat până’n vecie
şi pe cele ascunse, mai înainte ca ele să fi fost.