1 Amintirea lui Iosia e o mireasmă’mbuchetată,
cu meşteşug alcătuită de făcătorul de miresme;
dulce ca mierea e în toate gurile,
ca muzica la un ospăţ cu vin. 2 El a izbutit să întoarcă poporul la credinţă,
el a stârpit urâciunile nelegiuirii, 3 inima şi-a îndreptat-o spre Domnul,
iar în zilele nelegiuiţilor a întărit evlavia.

4 În afară de David, de Iezechia şi de Iosia,
toţi au fost nişte păcătoşi;
de vreme ce au părăsit legea Celui-Preaînalt,
regii lui Iuda au fost şi ei părăsiţi; 5 căci puterea lor le-au dat-o altora
şi slava lor, unui neam străin. 6 [Duşmanul] a ars cetatea cea aleasă a sfântului locaş
şi i-a pustiit străzile 7 din pricina lui Ieremia – pe care ei l-au chinuit –,
cel rânduit profet încă din pântecele maicii sale,
ca să dezrădăcineze, să nimicească, să prăbuşească,
dar şi să zidească şi să sădească. 8 Iezechiel e cel ce a văzut vedenie de slavă,
pe care [Dumnezeu] i-a arătat-o pe un car de heruvimi; 9 căci el a făcut pomenire de duşmani sub ploaie
şi i-a întărit pe cei ce urmează calea cea dreaptă. 10 Cât despre cei doisprezece profeţi,
înflorească-le oasele de-acolo unde sunt!
Că ei l-au alinat pe Iacob
şi l-au răscumpărat prin credincioşia nădejdii.

11 Cum l-am putea preamări pe Zorobabel,
cel ce a fost ca o pecete la mâna cea dreaptă, 12 sau pe Ioşua, fiul lui Iosedec,
cei ce, în zilele lor, au rezidit templul
şi au ridicat poporul cel sfinţit Domnului,
menit slavei celei veşnice?

13 Mare e şi pomenirea lui Neemia,
cel ce ne-a ridicat şi zidurile cele dărâmate
şi a reaşezat porţi şi zăvoare
şi casele din nou ni le-a durat.

14 Nimeni de pe pământ n’a fost făcut să fie ca Enoh,
ca el, cel ridicat de pe pământ. 15 Şi nici bărbat că s’a născut asemenea lui Iosif,
căpetenia fraţilor săi, sprijin al poporului său,
ale cărui oseminte au fost cercetate. 16 Sem şi Set au fost slăviţi printre oameni,
dar, în zidire, mai presus de orice făptură vie, e Adam.