Cântarea Cântărilor
1
1 – Sărute-mă cu sărutarea gurii sale!
Alintul tău mai bun e decât vinul
2 şi e mireasma mirurilor tale
mai dulce decât tot ce e mireasmă.
Numele tău e mir în revărsare;
fecioarele de-aceea te-au iubit.
3 Ţinându-ne de paşii tăi
vom alerga s’avem în răsuflare
mireasma mirurilor tale.
Mă duse regele’n cămara lui;
ne-om bucura, ne-om veseli de tine;
mai aprig decât vinul îţi vom iubi alintul;
pe drept o fac acei ce te iubesc.
4 Sunt neagră, dar frumoasă,
o, fete ale Ierusalimului,
ca sălaşele lui Chedar, ca perdelele lui Solomon.
5 Nu vă uitaţi la mine că sunt neagră,
căci soarele m’a ars;
feciorii maicii mele s’au ridicat asupră-mi
şi viile m’au pus să le păzesc;
dar via mea, pe ea, eu n’am păzit-o.
6 Tu, cel iubit al sufletului meu,
o, spune-mi, tu,
în ce păşuni îmi eşti cu turma
şi unde-i faci odihna de amiază?
De ce-aş fi eu cătându-te’n neştire
pe lângă mieii prietenilor tăi?
7 – De vrei să faci cam cum te taie capul,
o, tu, cea mai frumoasă’ntre femei,
vezi turmele şi ia-te după ele
şi paşte-ţi tu ieduţele
pe-acolo unde-alături stau ciobanii!…
8 – Iubita mea, îmi pari ca o sireapă
la carele lui Faraon!
9 Ce mândră ţi-i bărbia, precum a turturelei!,
grumazul tău, şirag de nestemate!;
10 asemănări de aur îţi vom face,
cu râuri de argint.
11 – Stă regele culcat în aşteptare?:
din mir de nard eu răspândesc mireasmă.
12 Iubitul meu e săculeţ de smirnă
cu noaptea stinsă între sânii mei.
13 Mi-i strugure de chiparos iubitul,
în viile din En-Gaddi.
14 – Cât de frumoasă eşti, iubita mea,
cât eşti tu de frumoasă, cu ochii tăi porumbi!
15 – Cât de frumos eşti tu, iubitul meu,
cât eşti tu de plăcut!
16 Ni-i aşternutul umbră şi răcoare;
în casa noastră grinzile-s de cedru
şi podu’n căpriori de chiparos.