1 Vrednic de crezare este cuvântul: De pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. 2 Trebuie însă ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor asupră-şi, măsurat, cuviincios, primitor de străini, destoinic să-i înveţe pe alţii, 3 nu beţiv, nu bătăuş, ci potolit, nu certăreţ, nu iubitor de argint, 4 bine chivernisindu-şi casa lui, avându-şi copiii ascultători cu toată bunăcuviinţa 5 – că dacă cineva nu ştie să-şi rânduiască propria sa casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? –; 6 să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, orbit de trufie, să cadă în osânda diavolului. 7 Dar trebuie să aibă mărturie bună de la cei din afară, ca nu cumva să cadă în ocară şi’n cursa diavolului.

8 Diaconii, de asemenea, să fie cuviincioşi, nu vorbind în doi peri, nu dedaţi la vin mult, nu agonisitori de câştig ruşinos, 9 păstrând taina credinţei în cuget curat. 10 Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare; apoi să fie făcuţi diaconi, dacă sunt fără prihană. 11 Femeile, de asemenea, să fie veghetoare asupră-le, nu clevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. 12 Diaconul să fie bărbat al unei singure femei, să-şi chivernisească bine casa şi pe copiii săi. 13 Fiindcă cei ce-şi fac bine slujba, rang bun îşi dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.

14 Pe acestea ţi le scriu nădăjduind să vin la tine cât de curând; 15 dar dacă zăbovesc, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului-Celui-Viu, stâlp şi temelie a adevărului. 16 Şi’ntr’adevăr, mare este taina credinţei celei bune: Fost-a El arătat în trup, îndreptăţit în Duh, văzut de îngeri, propovăduit între neamuri, crezut în lume, înălţat întru slavă.