4
1 Dar Duhul grăieşte lămurit că’n vremile cele de apoi unii se vor îndepărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor
2 prin făţărnicia unor mincinoşi însemnaţi cu fierul roşu în propriile lor cugete.
3 Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate pe care Dumnezeu le-a făcut ca din ele să se împărtăşească cu mulţumire cei ce cred şi au cunoscut adevărul;
4 fiindcă tot ce a făcut Dumnezeu este bun, şi nimic nu e de lepădat dacă se ia cu mulţumire:
5 căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
6 Punându-le pe acestea înaintea fraţilor, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia i-ai urmat.
7 Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti fereşte-te. Întrece-te zilnic în credinţa cea bună;
8 căci zilnica’ntrecere trupească e’ntru puţin folositoare, dar credinţa cea bună e folositoare’ntru totul, având ea făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.
9 Vrednic de crezare e cuvântul, şi de toată primirea;
10 fiindcă spre aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, că ne-am pus nădejdea’n Dumnezeul-Cel-Viu, Care este Mântuitor al tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
11 Pe acestea porunceşte-le şi învaţă-le.
12 Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; dimpotrivă, fă-te credincioşilor pildă în cuvânt, în purtare, în iubire, în duh, în credinţă, în curăţie.
13 Până ce voi veni eu, îndeletniceşte-te cu citirea, cu îndemnul, cu învăţarea.
14 Nu nesocoti harul care este întru tine, care ţi s’a dat prin profeţie cu punerea mâinilor preoţimii.
15 Pe acestea pune-le la inimă; de acestea ţine-te, pentru ca propăşirea ta să le fie vădită tuturor.
16 Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătura ta; stăruie în ele, căci făcând aceasta te vei mântui – şi pe tine, şi pe cei ce te ascultă.