1 Era la Cezareea un om cu numele Corneliu, centurion din cohorta numită „Italica”,
2 evlavios şi temător de Dumnezeu, el şi toată casa lui. Acesta făcea multe pomeni pentru popor şi se ruga fără încetare lui Dumnezeu.

3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu care a intrat la el şi i-a spus: „Corneliu!”
4 El, privindu-l cu atenţie şi cuprins de teamă, a întrebat: „Ce este, Doamne?” Acesta i-a spus: „Rugăciunile şi pomenile tale s-au urcat spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.
5 Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă-l pe un oarecare Simon, care este numit Petru.
6 El este oaspete la un oarecare Simon tăbăcarul, a cărui casă este pe ţărmul mării”.

7 Când îngerul care-i vorbea a plecat, a chemat doi dintre slujitorii lui şi un soldat evlavios dintre cei mai apropiaţi lui
8 şi, după ce le-a explicat toate, i-a trimis la Iope.

9 În ziua următoare, pe când aceştia mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe terasa casei ca să se roage, pe la ceasul al şaselea.
10 I s-a făcut foame şi voia să mănânce. În timp ce îi pregăteau ceva, a căzut în extaz.
11 A văzut cerul deschis şi coborând ceva, ca o pânză mare, lăsată spre pământ de cele patru colţuri,
12 în care erau toate patrupedele, reptilele de pe pământ şi păsările cerului.

13 Atunci un glas i-a zis: „Ridică-te, Petre, taie şi mănâncă!”
14 Dar Petru a răspuns: „Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat ceva impur sau necurat!”
15 Glasul i-a zis a doua oară: „Ceea ce Dumnezeu a curăţat, tu să nu [numeşti] impur”.
16 Aceasta s-a petrecut de trei ori şi îndată totul a fost ridicat la cer.

17 În timp ce Petru se frământa nedumerit cu privire la ce ar fi putut însemna viziunea pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, după ce au întrebat de casa lui Simon, s-au oprit la poartă
18 şi, strigând, au întrebat dacă locuieşte acolo ca oaspete Simon, numit Petru.
19 În timp ce Petru continua să se frământe cu privire la viziune, Duhul i-a spus: „Iată, trei bărbaţi te caută.
20 Ridică-te, coboară şi mergi cu ei fără ezitare, pentru că eu i-am trimis”.
21 Atunci Petru a coborât la acei oameni şi le-a zis: „Iată! Eu sunt cel pe care îl căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?”
22 Ei i-au răspuns: „Centurionul Corneliu, bărbat drept şi temător de Dumnezeu, stimat de tot poporul iudeilor, a fost înştiinţat de către un înger sfânt ca să te cheme în casa lui şi să asculte cuvintele tale”.
23 Atunci Petru i-a chemat înăuntru şi i-a tratat ca pe oaspeţi.

A doua zi, ridicându-se, a plecat cu ei. Unii dintre fraţii de la Iope l-au însoţit.
24 În ziua următoare a intrat în Cezareea. Corneliu, care îşi chemase rudele şi prietenii apropiaţi, îi aştepta.
25 În timp ce Petru intra, Corneliu i-a ieşit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.
26 Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: „Scoală-te! Sunt şi eu doar un om”.
27 Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit mulţi oameni adunaţi.
28 Iar el le-a zis: „Voi ştiţi că este interzis unui iudeu să aibă legături sau să se apropie de un străin. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu pot declara pe nici un om impur sau necurat.
29 De aceea am venit, fără ezitare, când am fost chemat. Aşadar, vă întreb, care este motivul pentru care m-aţi chemat?”
30 Atunci Corneliu a spus: „Acum patru zile, la acelaşi ceas, la ceasul al nouălea, eram în rugăciune în casa mea şi iată că un bărbat în haine strălucitoare a apărut în faţa mea
31 şi mi-a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi pomenile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.
32 Trimite, aşadar, la Iope şi cheamă-l pe Simon care se numeşte Petru. Acesta este oaspete în casa lui Simon tăbăcarul pe ţărmul mării».
33 Am trimis, deci, îndată după tine şi tu ai făcut bine că ai venit. Acum, toţi suntem înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate câte ţi-au fost poruncite de Domnul”.

34 Atunci Petru, deschizându-şi gura, a spus: „Într-adevăr, acum înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor,
35 ci în orice naţiune, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut.
36 El a trimis fiilor lui Israel cuvântul său, care aduce vestea cea bună a păcii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor.
37 Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan:
38 cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el.
39 Noi suntem martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn.
40 Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi a îngăduit să se arate
41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi,
42 şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii şi al celor morţi.
43 Toţi profeţii dau mărturie despre el că oricine crede în el primeşte iertarea păcatelor prin numele lui”.

44 În timp ce Petru mai rostea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a coborât asupra tuturor celor care ascultau cuvântul.
45 Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru erau uimiţi că darul Duhului Sfânt se revărsase şi asupra păgânilor.
46 Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi preamărindu-l pe Dumnezeu. Atunci, Petru a spus:
47 „Poate oare cineva să le refuze apa, pentru ca aceştia, care l-au primit pe Duhul Sfânt ca şi noi, să fie botezaţi?”
48 Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi în numele lui Isus Cristos. Atunci ei l-au rugat să mai rămână câteva zile.