1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2 Când Petru a urcat la Ierusalim, cei circumcişi îl mustrau,
3 zicând: „Ai intrat la oameni care nu au primit circumcizia şi ai mâncat împreună cu ei”.
4 Atunci Petru a început să le explice pe rând:
5 „Mă aflam în cetatea Iope şi eram în rugăciune. Am avut în extaz o viziune: cobora ceva ca o pânză mare, lăsată din cer de cele patru colţuri, şi a ajuns la mine.
6 M-am uitat cu atenţie şi am văzut în ea patrupedele pământului, fiarele sălbatice, reptilele şi păsările cerului.
7 Am auzit atunci un glas care spunea: «Ridică-te, Petre, taie şi mănâncă!»
8 Dar eu am zis: «Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu a intrat în gura mea ceva impur sau necurat».
9 Însă glasul din ceruri mi-a spus a doua oară: «Ceea ce Dumnezeu a curăţat tu să nu [numeşti] impur».
10 Aceasta s-a petrecut de trei ori şi din nou totul a fost ridicat la cer.
11 Şi iată, dintr-o dată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine s-au oprit în faţa casei în care mă aflam.
12 Atunci, Duhul mi-a zis:
«Mergi cu ei, fără nici o ezitare». Au venit cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa omului.
13 El ne-a povestit cum a văzut un înger în casa lui, stând în picioare şi spunându-i: «Trimite la Iope şi cheamă-l pe Simon, care se numeşte Petru,
14 care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta».
15 Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt s-a coborât peste ei ca şi peste noi la început.
16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, care a spus: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt».
17 Aşadar, dacă Dumnezeu le-a dat şi lor acelaşi dar ca şi nouă, pentru că au crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-l pot împiedica pe Dumnezeu?”

18 Când au auzit aceste cuvinte, s-au liniştit şi l-au preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Deci, Dumnezeu le-a dat şi păgânilor convertirea spre viaţă”.

19 Aşadar, cei care fuseseră împrăştiaţi după persecuţia care a avut loc împotriva lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, Cipru şi Antiohia, dar nu predicau cuvântul decât iudeilor.
20 Totuşi erau între ei unii ciprioţi şi cireneni, care au venit la Antiohia şi care le-au vorbit grecilor, vestindu-l pe Domnul Isus.
21 Mâna Domnului era cu ei şi a fost mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul.
22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba la Antiohia.
23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână credincioşi Domnului, cu inimă neclintită.
24 El era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi credinţă. Astfel, o mare mulţime s-a adăugat la Domnul.

25 Atunci el s-a dus la Tars ca să-l caute pe Saul.
26 Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat o mulţime numeroasă. În Antiohia, discipolii au fost numiţi pentru prima dată creştini.

27 În zilele acelea, au coborât unii profeţi de la Ierusalim la Antiohia.
28 Unul dintre ei, cu numele Agabos, s-a ridicat şi, prin puterea Duhului, a prevestit că va fi o mare foamete peste tot pământul. Aceasta a avut loc în timpul lui Claudiu.
29 Atunci, creştinii s-au hotărât să trimită ajutoare fraţilor care locuiau în Iudeea, după cum putea fiecare.
30 Şi aşa au făcut şi le-au trimis prin mâinile lui Barnaba şi ale lui Saul către prezbiteri.