1 Cam în timpul acela, Irod a pus mâna pe unii din Biserică pentru a-i pierde.
2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan.
3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a hotărât să-l prindă şi pe Petru; erau atunci zilele Azimelor.
4 L-a prins şi l-a aruncat în închisoare, încredinţându-l la patru grupe de câte patru soldaţi ca să-l păzească, voind să-l înfăţişeze poporului după Paşti.
5 Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu.

6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea de gând să-l înfăţişeze, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii, nişte paznici păzeau închisoarea.
7 Dar iată că un înger al Domnului a venit la el şi o lumină a strălucit în încăpere. [Îngerul] l-a lovit în coastă pe Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te în grabă!” Iar lanţurile i-au căzut de la mâini.
8 Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te şi leagă-ţi sandalele”. El a făcut astfel. Apoi i-a zis: „Pu-ne-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!”
9 El a ieşit şi l-a urmat, dar nu-şi dădea seama că este adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie.
10 Trecând de primul post de gardă şi de-al doilea, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor. Ieşind, au mers pe o stradă şi, deodată, îngerul l-a părăsit.
11 Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor.

12 După ce a chibzuit, s-a dus la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.
13 Când a bătut la uşa de la intrare, o slujitoare cu numele Rode a venit ca să vadă cine este.
14 Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie nici n-a deschis uşa, ci a alergat să dea de veste că Petru se află la intrare.

15 Dar ei i-au zis: „Ai înnebunit!” însă ea stăruia că aşa este. Iar ei spuneau: „Este îngerul lui”.
16 Iar Petru bătea în continuare. Când au deschis, l-au văzut şi au fost cuprinşi de uimire.
17 Făcându-le semn cu mâna să tacă, el le-a explicat cum l-a scos Domnul din închisoare şi le-a zis: „Duceţi vestea despre acestea şi lui Iacob şi fraţilor”. Apoi, ieşind, a plecat în alt loc.

18 Când s-a făcut ziuă, s-a iscat o mare tulburare printre soldaţi: ce s-a întâmplat cu Petru?
19 Irod, după ce l-a căutat şi nu l-a găsit, i-a anchetat pe paznici şi a poruncit ca să fie ucişi. Apoi, a coborât din Iudeea în Cezareea şi a rămas acolo.

20 [Irod] era foarte mâniat pe cei din Tir şi Sidon, dar ei au venit împreună la el şi, convingându-l pe Blastos, care era camerierul regelui, au cerut pacea pentru că ţara lor îşi procura hrana din regatul lui.
21 În ziua stabilită, înveşmântat în haină regală şi aşezându-se pe tron, le-a ţinut un discurs.
22 Iar mulţimea a început să strige: „Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!”
23 Dar, deodată, un înger al Domnului l-a lovit pentru că nu dăduse mărire lui Dumnezeu. Şi, mâncat de viermi, şi-a dat duhul.

24 Cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se răspândea tot mai mult.
25 Barnaba şi Saul s-au întors de la Ierusalim, după ce şi-au îndeplinit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.