1 În Biserica din Antiohia erau profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, cel numit Negru, Luciu din Cirene, Manaen, cel care a fost educat împreună cu tetrarhul Irod, şi Saul.
2 În timp ce slujeau lui Dumnezeu şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-i deoparte, pentru mine, pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”.
3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

4 Aşadar, trimişi de Duhul Sfânt, ei au coborât la Seleucia, şi, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cipru.
5 Când au ajuns la Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau şi pe Ioan ca slujitor.
6 Străbătând întreaga insulă până la Pafos, au găsit acolo un vrăjitor, un fals profet iudeu, numit Bar-Isus.
7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul, un bărbat înţelept, care îi chemase pe Barnaba şi pe Saul, dorind să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimas, vrăjitorul – căci aşa se interpretează numele lui – căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă.
9 Dar Saul – numit şi Paul – plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea
10 şi i-a zis: „Om plin de toate înşelăciunile şi de orice răutate, fiu al diavolului, duşman al oricărei dreptăţi, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului?
11 Iată, acum mâna Domnului este peste tine. Vei fi orb şi un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o dată a căzut asupra lui ceaţă şi întuneric, iar el umbla bâjbâind şi căuta pe cineva care să-l ducă de mână.
12 Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

13 Apoi, îmbarcându-se de la Pafos, Paul şi cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei. Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14 Iar ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă şi s-au aşezat.
15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!”
16 Atunci, Paul s-a ridicat şi, făcând semn cu mâna, a zis:

„Bărbaţi israeliţi, şi voi, temători de Dumnezeu, ascultaţi!
17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul în timpul şederii lor în ţara Egiptului, şi după ce i-a scos de acolo cu braţ puternic,
18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu.
19 După ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat ca moştenire ţara aceasta
20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuel.
21 Apoi, i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, din tribul lui Beniamin, timp de patruzeci de ani.
22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie: L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea, care va împlini toată voinţa mea.
23 Din descendenţa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus.
24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al pocăinţei întregului popor al lui Israel.
25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor».

26 Fraţilor, fii din neamul lui Abraham, şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.
27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalim şi conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeţilor care se citesc în fiecare sâmbătă.
28 Deşi nu au găsit în el nici un motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilat să-l ucidă.
29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn şi l-au pus într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.
31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii lui înaintea poporului.

32 Şi noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinţilor,
33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, aşa cum este scris în psalmul al doilea:
Fiul meu eşti tu,
eu astăzi te-am născut.
34 Că l-a înviat din morţi ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:
Vă voi da promisiunile sfinte
făcute lui David,
cele vrednice de încredere.
35 De aceea se mai spune într-un alt loc:
Nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea
36 Însă David, după ce a slujit în generaţia lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost aşezat lângă părinţii lui şi a văzut putrezirea.
37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.

38 Aşadar, fraţilor, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate şi de tot ce n-aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise.
39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el.
40 Deci aveţi grijă să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeţi:
41 Priviţi, dispreţuiţilor!
Miraţi-vă şi faceţi-vă nevăzuţi! Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare, o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti cineva”.

42 Când au ieşit, i-au rugat să le mai vestească despre aceleaşi lucruri şi sâmbăta următoare.
43 După ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi dintre iudei şi prozeliţii evlavioşi i-au însoţit pe Paul şi Barnaba, iar aceştia vorbeau cu ei şi-i îndemnau să persevereze în harul lui Dumnezeu.

44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului.
45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi contraziceau cele spuse de Paul, insultându-l.

46 Atunci Paul şi Barnaba au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeţi şi nu vă consideraţi vrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre păgâni.
47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca lumină a naţiunilor
ca să duci mântuirea până la marginile pământului”.
48 Când au auzit, păgânii s-au bucurat şi au început să preamărească cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut.
49 Cuvântul Domnului s-a răspândit în tot ţinutul.

50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase, de rang înalt, ca şi pe oamenii de frunte ai cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Paul şi Barnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor.
51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Iconiu.
52 Iar discipolii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.