1 „Voi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum cuvântul de apărare pe vi-l adresez”.
2 Când au auzit ei că le vorbeşte în limba ebraică, au făcut şi mai mare tăcere. Atunci el a zis:
3 „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta la picioarele lui Gamaliel, educat întocmai după legea părinţilor, devenind zelos pentru Dumnezeu aşa cum sunteţi voi toţi astăzi.
4 Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând şi aruncând în închisoare bărbaţi şi femei,
5 aşa cum dă mărturie şi marele preot şi sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către fraţii din Damasc. Mergeam ca să-i aduc legaţi pe cei de acolo la Ierusalim, ca să fie pedepsiţi.

6 Dar, în timp ce mergeam şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată m-a învăluit, ca un fulger, o lumină mare din ceruri.
7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuţi?»
8 Atunci eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul pe care tu îl persecuţi».
9 Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea.
10 Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?» Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te şi du-te la Damasc. Acolo ţi se va spune ceea ce a fost hotărât să faci».
11 Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână şi am ajuns la Damasc.

12 Un oarecare Anania, bărbat evlavios, credincios Legii, stimat de toţi iudeii care locuiesc acolo,
13 a venit la mine şi, stând înaintea mea, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Iar eu chiar în clipa aceea, l-am putut vedea.
14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte ca să cunoşti voinţa lui, să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura lui,
15 căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut şi auzit.
16 Şi acum de ce întârzii? Ridică-te, primeşte botezul şi spală-ţi păcatele, invocând numele lui».

17 Când m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, mi s-a întâmplat să fiu răpit în extaz
18 şi să-l văd pe el care-mi zicea: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim pentru că nu vor primi mărturia despre mine».
19 Eu i-am zis: «Doamne, ei ştiu că eu îi aruncam în închisoare şi-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine,
20 iar când era vărsat sângele lui Ştefan, martirul tău, eram şi eu acolo, aprobând şi păzind hainele celor care îl ucideau».
21 Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru că vreau să te trimit departe, între păgâni»”.

22 Până la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început să strige: „Să piară de pe pământ unul ca acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”
23 Şi, strigând, îşi sfâşiau hainele şi aruncau praf în aer.
24 Atunci tribunul a poruncit să fie dus în fortăreaţă şi să fie interogat sub lovituri de bici, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui.

25 În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman care n-a fost judecat?”
26 Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun şi i-a dat de ştire, spunând: „Ce ai de gând să faci? Acest om este cetăţean roman”.
27 Tribunul s-a apropiat şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?” El a răspuns: „Da”.
28 Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetăţenia aceasta cu mare preţ”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naştere”.
29 Şi, îndată, cei care trebuiau să-l interogheze s-au îndepărtat, iar tribunul s-a speriat, aflând că este roman, iar el îl legase.

30 În ziua următoare, voind să ştie cu exactitate din ce cauză era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se întrunească arhiereii şi tot Sinedriul. Apoi l-a dus pe Paul şi l-a înfăţişat înaintea lor.