1 După ce ne-am despărţit de ei şi ne-am îmbarcat, am mers de-a dreptul la Cos, a doua zi la Rodos şi de acolo la Patara.
2 Găsind o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am urcat şi am ridicat ancora.
3 Zărind apoi Ciprul, l-am lăsat la stânga şi am navigat spre Siria. Am coborât la Tir, căci acolo trebuia corabia să-şi lase încărcătura.
4 Găsindu-i pe discipoli, am rămas la ei şapte zile. Aceştia, inspiraţi de Duhul, îi spuneau lui Paul să nu urce la Ierusalim.
5 Când s-au împlinit zilele, am ieşit şi am plecat, iar ei toţi, cu femeile şi copiii, ne-au petrecut până în afara cetăţii. Îngenunchind pe ţărm, ne-am rugat.
6 Apoi ne-am luat rămas bun unii de la alţii, ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.

7 După ce am terminat călătoria pe mare, am plecat de la Tir la Ptolemaida. I-am salutat pe fraţi şi am rămas o zi la ei.
8 A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul dintre cei şapte, şi am rămas la el.
9 El avea patru fiice fecioare care profeţeau.

10 După ce am stat acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet cu numele de Agabos.
11 Intrând la noi şi luând centura lui Paul, s-a legat la picioare şi la mâini şi a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim pe bărbatul căruia îi aparţine centura aceasta şi îl vor da pe mâinile păgânilor”.

12 Când am auzit acestea noi şi cei care erau acolo, l-am rugat să nu urce la Ierusalim.
13 Atunci Paul a răspuns: „Ce faceţi? De ce plângeţi de-mi sfâşiaţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus”.
14 Nereuşind să-l convingem, ne-am resemnat zicând: „Să se împlinească voinţa Domnului!”

15 Iar după aceste zile, ne-am pregătit şi am urcat la Ierusalim.
16 Au venit cu noi şi unii dintre discipolii de la Cezareea, care ne-au dus să locuim la un oarecare Mnason din Cipru, un discipol vechi.

17 Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 În ziua următoare, Paul a intrat împreună cu noi la Iacob şi toţi prezbiterii erau de faţă.
19 După ce i-a salutat, le-a explicat cu de-amănuntul tot ce a făcut Dumnezeu printre păgâni prin slujirea lui.
20 După ce l-au ascultat, l-au preamărit pe Dumnezeu şi i-au spus: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi ţin cu râvnă Legea.
21 Dar ei au aflat despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii care trăiesc între păgâni să se lepede de Moise, spunându-le să nu circumcidă copiii şi să nu mai tină tradiţiile.
22 Deci, ce este de făcut? Desigur, vor auzi că ai venit.
23 Aşadar, fă ceea ce-ţi spunem. Sunt aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ.
24 Ia-i cu tine şi împlineşte cu ei purificarea şi plăteşte pentru ei ca să-şi radă capul. Astfel, toţi vor şti că nu este adevărat ceea ce au auzit despre tine, ci urmezi şi tu întocmai şi păstrezi Legea.
25 Referitor la păgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotărându-le să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de carne sufocată şi de necurăţie”.

26 Atunci Paul i-a luat cu sine pe bărbaţii aceia şi în ziua următoare a făcut purificarea împreună cu ei. Apoi a intrat în templu ca să anunţe împlinirea zilelor purificării şi când se va aduce jertfa pentru fiecare dintre ei.

27 Când erau pe sfârşite cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au instigat tot poporul, au pus mâinile pe el
28 şi au strigat: „Bărbaţi israeliţi, ajutor! Acesta este omul care îi învaţă pe toţi pretutindeni împotriva poporului, a Legii şi a locului acestuia. Ba chiar a introdus şi greci în templu şi a profanat acest loc sfânt”.
29 De fapt, îl văzuseră cu el în cetate pe Trofim din Efes şi îşi închipuiau că Paul l-a adus în templu.
30 Toată cetatea s-a pus în mişcare, iar lumea alerga din toate părţile. Prinzându-l pe Paul, l-au târât afară din templu, iar uşile au fost închise.

31 În timp ce căutau să-l ucidă, a ajuns vestea până la tribunul cohortei că întreg Ierusalimul era în revoltă.
32 Luând în grabă soldaţi şi centurioni, a coborât în fugă la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l lovească pe Paul.
33 Atunci, tribunul s-a apropiat, l-a arestat şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri, apoi a cercetat cine este şi ce a făcut.
34 Dar unii din mulţime strigau una, alţii alta. Deoarece nu a putut să afle adevărul din cauza învălmăşelii, a poruncit să fie dus în fortăreaţă.
35 Când a ajuns la trepte, a trebuit să fie dus de soldaţi din cauza violenţei mulţimii,
36 căci multă lume se îmbulzea din urmă, strigând: „La moarte cu el!”

37 Când era pe punctul de a fi dus în fortăreaţă, Paul i-a spus tribunului: „Îmi este permis să spun ceva?” El i-a zis: „Ştii greceşte?
38 Atunci nu eşti tu egipteanul care, acum câteva zile, a organizat o revoltă şi a scos în pustiu patru mii de ucigaşi?”
39 Dar Paul i-a zis: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean dintr-o cetate care nu este fără faimă. Te rog, permite-mi să vorbesc poporului”.
40 Când acesta i-a permis, Paul, stând în picioare pe trepte, a făcut cu mâna semn poporului. S-a făcut o mare linişte. Atunci el le-a vorbit în limba ebraică.