1 Şi Saul era de acord cu uciderea lui. În ziua aceea a început o mare persecuţie împotriva Bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.
2 Nişte oameni evlavioşi l-au înmormântat pe Ştefan şi l-au jelit mult.
3 Iar Saul pustia Biserica, intrând prin case, târând bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.

4 Aşadar, cei care se împrăştiaseră, treceau din loc în loc vestind cuvântul.
5 Filip, coborând în cetatea Samariei, a început să li-l predice pe Cristos.
6 Mulţimile ascultau cu atenţie într-un cuget cele spuse de Filip, auzind şi văzând semnele pe care le făcea,
7 căci din mulţi care erau posedaţi, ieşeau duhurile necurate strigând cu glas puternic, iar mulţi paralizaţi şi şchiopi erau vindecaţi,
8 astfel încât o mare bucurie a cuprins cetatea aceea.

9 Dar era deja de mult în cetate un om cu numele Simon, care făcea vrăji şi fermeca poporul Samariei spunând despre sine că este un [om] însemnat.
10 Toţi, de la cel mai mic la cel mai mare, îl ascultau cu atenţie, spunând: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»”.
11 Îl ascultau cu atenţie pentru că mult timp i-a încântat cu magia lui.
12 Dar când l-au crezut pe Filip care predica vestea cea bună despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Isus Cristos, bărbaţi şi femei primeau botezul.
13 Chiar şi Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, se ţinea de Filip şi era uimit văzând semnele şi minunile mari care se făceau.

14 Apostolii care erau în Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
15 care au coborât acolo şi s-au rugat pentru ei ca să-l primească pe Duhul Sfânt.
16 Căci nu se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci au fost botezaţi numai în numele Domnului Isus.
17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi l-au primit pe Duhul Sfânt.

18 Dar când a văzut Simon că prin impunerea mâinilor apostolilor este dat Duhul, le-a oferit bani,
19 spunând: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca peste oricine îmi pun mâinile, să-l primească pe Duhul Sfânt”.
20 Dar Petru i-a spus: „Să piară banii tăi împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu se poate cumpăra cu bani!
21 Tu nu ai nici parte, nici drept la lucrul acesta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Aşadar, întoarce-ţi gândul de la acest rău şi roagă-te Domnului ca să ţi se ierte, de e cu putinţă, gândul inimii tale.
23 Căci văd că eşti plin de fiere amară şi [prins] în laţul nelegiuirii”.
24 Simon i-a răspuns: „Rugaţi-vă voi pentru mine la Domnul ca să nu mi se întâmple nimic din ceea ce aţi spus”.

25 Atunci ei, după ce au dat mărturie şi au predicat cuvântul Domnului, întorcându-se la Ierusalim, vesteau evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip spunând: „Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu”.
27 Iar el, ridicându-se, s-a dus. Şi iată că un bărbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era administratorul întregului tezaur, fusese la Ierusalim ca să se închine.
28 Se întorcea acum, aşezat în carul său, şi citea din profetul Isaia.
29 Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te şi apropie-te de carul acela”.
30 Atunci Filip a alergat şi l-a auzit [pe eunuc] citind din profetul Isaia. El l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?”
31 El i-a răspuns:
„Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?” Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el.
32 Fragmentul din Scriptură, pe care îl citea, era acesta:
Ca o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel fără glas
înaintea celui care îl tunde,
aşa nu şi-a deschis gura.
33 Pentru umilinţa lui, judecata i-a fost anulată;
cine ar putea număra descendenţa lui?
Căci viaţa lui a fost luată de pe pământ.

34 Eunucul i-a răspuns lui Filip şi i-a zis: „Despre cine vorbeşte profetul aici: despre el însuşi sau despre un altul?”
35 Atunci, deschizându-şi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta să-i anunţe vestea cea bună despre Isus.
36 Şi în timp ce îşi continuau drumul, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”
37 .
38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, şi Filip şi eunucul, şi l-a botezat.
39 Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut, dar şi-a urmat drumul plin de bucurie.
40 Iar Filip, dintr-o dată, s-a aflat la Azot şi cutreiera toate cetăţile predicând evanghelia, până când a ajuns la Cezareea.